Continuând călătoria pe arterele vechi ale oraşului nostru, ajungem pe strada Cercetaş Ştiubianu, o stradă curată, plăcută şi locuită de oameni gospodari.

Avea şi are o lungime de 318 metri.În decursul anilor nu şi-a schimbat configuraţia: începea şi începe din strada Progresul terminându-se în fosta strada Principele Carol. Importanţa acestei străzi era mult mai mare în trecut, întrucât aici s-a aflat primul local de poştă din Dorohoi, iar mai târziu, s-a construit şi închisoarea oraşului şi o importantă fabrică de ulei. Documentele referitoare la trecutul străzii ne atestă că aici se afla în dreptul casei cu nr. 16 o fântână publică, din piatră, lemn, roată şi lanţ pentru ciuturi.

Vom face câteva referiri la poşta de pe această stradă. Probabil că localul a existat aici încă din anul 1775, când în Moldova s-au înfiinţat primele forme de organizare poştală românească. Atunci poşta avea  menirea de a transporta corespondenţa, efectua mesagerii dar transporta şi călători. După cum afirmă ing. dorohoian Călin Marinescu în „Oficiile, agenţiile şi gările poştale române, 1850-1950” (Bucureşti, 1999), primele oficii poştale în Moldova activează în anul 1850 în 12 oraşe, printre acestea fiind Dorohoi şi Botoşani. De altfel, aşa cum scrie şi dl. prof. Gheorghe Covataru în  „Dorohoiul la peste şase sute de ani” (Dorohoi, Edit. Tipo - And, 2007), această stradă s-a numit până în anul 1892 strada Poşta Veche. În anul 1885, arhitectul oraşului Artur Tarlo întocmeşte un plan de aliniere a straăzilor din Dorohoi. După acest an, toate arterele au început să primească pe rând diferite nume. Aşa s-a întâmplat şi cu strada Poşta Veche care a primit numele unui erou de la războiul de independenţă - Cercetaş Ştiubianu.

Unele documente vechi atestă că în anul 1774, la Dorohoi, în cadrul poştei lucrau nu mai puţin de 32 de poştaşi numiţi olăcari. Mai târziu, după anul 1900, conducerea poştei române găseşte pe strada Grigore Ghica un local mult mai încăpător şi chiar mai modern, clădirea în care astăzi fiinţează Ocolul Silvic. Aici poşta va sta până în anul 1937. În acest an, familia avocatului Gheorghe Tomaziu se mută din oraş şi vinde locuinţa încăpătoare, impunătoare şi cu curte cuprinzătoare de pe strada Justiţiei, Poştei Române. În anul 1887, pe strada Cercetaş Ştiubianu se finisează o clădire trainică ce va fi folosită ca închisoare a oraşului, fiind strămutată de pe strada Gherghel. Printre comandanţii mai  importanţi ai penitenciarului amintim: căpitanul Ion Degeratu (1915) care ulterior a decedat într-un stupid accident de circulaţie pe Bulevardul Victoriei; iar din anul 1938, comandant a fost Ion Tarnabec. Localul penitenciarului a devenit în 1944 sediul unei secţii aparţinând spitalului orăşenesc. Astăzi, clădirea este părăsită.

Tot pe strada Cercetaş Ştiubianu, la numărul 22 a existat o presă mecanică de ulei, cu o capacitate de producere a 500 litri de ulei în 24 de ore. Proprietar era Manaşcu Coter. Fiind o stradă destul de lungă şi cu vad, pe ea au locuit şi personalităţi de marcă, despre care vom scrie într-un viitor articol. prof. Ilarion Mandachi

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO