Interviu cu Luciana Muraraşu: Imposibilul devine posibil dacă îţi permiţi să visezi…

Luciana Muraraşu s-a născut la data de 1 octombrie 1991 şi faptul că a privit pentru prima data lumea într-o zi de 1 a făcut-o să îşi dorească să fie prima în toate. Dumnezeu a binecuvântat-o cu multe daruri, dar cred că cel care o defineşte cel mai mult este perseverenţa. Pentru Luciana nimic nu pare greu dacă te străduieşti, poate nu reuşeşti să realizezi totul cum ţi-au propus, însă măcar ştii că ţi-ai dat toată silinţa, iar data următoare va fi sigur mai bine. Pentru ea orice oportunitate de ordin cultural nu trebuie ratată, întrucât "nu se ştie niciodată dacă vei mai primi aceeaşi şansă". Luciana este studentă la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" la specializarea Comunicare şi relaţii publice în anul doi. Pe lângă faptul că a fost şefă de an la facultate şi a terminat primul an de "bobocel" cu 10 pe linie, Luciana s-a dedicat foarte mult şi activităţilor extracurriculare.

Făcând parte şi desfăşurând o activitate febrilă în cadrul Asociației Studenților Francofoni din Iași, Luciana a fost invitată să reprezinte România la cea de-a 4-a Școală de Vară a Francofoniei care a avut loc pe continentul african în capitala Mauritaniei. Având ca temă principală “Tineret, migrații internaționale și dezvoltare în spațiul francofon”, această ediție a Școlii de Vară, organizată de Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), a reunit la Nouakchott 100 de tineri din țările francofone din lume, care au lucrat în patru ateliere:
-        Cooperare și dezvoltarea Tehnologiilor Informației și ale Comunicării
-        Crearea și gestionarea micro-întreprinderilor
-        Drepturile fundamentale ale imigranților
-        Impactul migrațiilor asupra mediului înconjurător.
Întoarsă din "expediţia sa" în Africa, Luciana a acceptat să ne povestească despre experinţele trăite de ea acolo.

Dorohoi News: Ai plecat în Africa ca reprezentant al României şi al  Asociației Studenților Francofoni din Iași (ASFI), cum ai aflat de competiţie şi ce a trebuit să faci ca să te înscrii?
Luciana Muraraşu: Eu mi-am depus candidatura la îndemnul Președintei de Onoare a ASFI, Ana Maria Boghean, care a participat la cea de-a 3-a şcoală de vară a francofoniei, în 2010, în Tunis. Mi s-a părut ceva interesant, dar irealizabil pentru că în momentul în care mi-a spus de această şcoală de vară era ultima zi când se mai puteau depune candidaturile, a doua zi aveam un examen; deadline-ul era la miezul nopții (timp universal), iar eu am trimis documentaţia la ora 23:50.  
Nu a fost o lucrare, ci un formular, care viza influența pe care o pot avea într-o comunitate, cum pot eu antrena tinerii în organizarea de proiecte care să promoveze valorile francofoniei şi care sunt capacităţile mele. Formularul a fost în limba franceză şi a fost însoţit de un scurt CV, de o pagină, tot în franceză.

Dorohoi News:  Nu ai fost singura care şi-a depus candidatura pentru acest concurs. Câţi candidaţi s-au înscris de la noi din ţară?
Luciana Muraraşu: Din câte ştiu eu de la noi din ţară au fost zece candidaţi, tineri francofoni, oameni care cunosc limba franceză, care fac parte din diferite asociaţii studenţeşti francofone şi care respectau criteriile de selecţie. Pentru mine a fost o surpriză când am aflat că am fost aleasă. Am văzut listele cu candidaţii selecţionaţi, am văzut că eram şi eu pe listă şi atunci am mai observat ceva; doar eu şi cu un băiat din Tunisia eram mai mici. Media generală a vârstei a fost undeva între 25-27 de ani, însă erau şi participanţi care aveau 30 de ani. După OIF , tineri suntem până la 30 de ani.

Dorohoi News: Deşi ai fost luată pe nepregătite, ai reuşit să trimiţi documentaţia necesară în timp util. După asta ai fost accepată, iar următorul pas a fost plecarea. Ştiu că ai mai călătorit, ai mai fost în Italia, în Franţa, în Bulgaria, dar data aceasta plecai pe un alt continent. Cum te-ai pregătit de plecare?
Luciana Muraraşu: Nu pot spune că m-am pregătit foarte mult pentru plecare.  Mai degrabă m-am gândit și m-am stresat mult. Am luat legătura cu ceilalți participanți, ne-am făcut mai multe grupuri de discuţii, am schimbat impresii, idei, nelămuriri, ne-am susținut atunci când eram îngrijorați în privința securității în Mauritania, în privința vaccinărilor, a  biletelor de avion. 
Înainte de plecarea pe un alt continent, este de preferat să îți iei măsuri de precauție, mai ales în ceea ce privește sănătatea.
Măsurile acestea pornesc de la informare. Site-ul Ministerului de Externe al României mi-a fost de folos în găsirea informațiilor necesare cu privire la vaccinări și la cabinetele/instituțiile care pot elibera un carnet internațional de vaccinări. Am contactat anumiți medici care mi-au dat o listă întreagă de vaccinuri, care mă ajungeau  la 765 lei. Pentru că perioada de ședere în Africa era una relativ scurtă (aproximativ o săptămână) și pentru că nu îmi puteau  face în trei săptămâni prea multe vaccinări, am făcut doar vaccinul antifebră galbenă, cel antifebră tifoidă  și am luat pastile contra malariei, acestea m-au costat 425 lei.

Dorohoi News: În ce au constat activităţile pe care le-ai făcut acolo?
Luciana Muraraşu: Am avut patru ateliere în care am lucrat, eu mi-am ales ca temă de lucru "Tehnologia Informaţiei şi a Comunicării". Nu este vorba de TIC-ul de la noi, ci despre mijloacele de informare în masă, uşor accesibile publicului larg, mai exact despre noile media. Am vorbit aici despre blogging, facebook şi cum ne putem noi promova evenimentele prin aceste mijloace. Ceilalţi au discutat despre drepturile celor care migrează pentru că există probleme în această direcţie, s-a vorbit despre deşertificare, un proces care afectează puternic Africa, aici am avut parte şi de o aplicaţie practică, am plantat mai mulţi copăcei, fiecare având pomul lui.

Dorohoi News: Cum ţi s-a părut cultura lor, ce te-a impresionat ?
Luciana Muraraşu: Ei s-au străduit să ne confere cele mai bune condiţii şi am stat la un hotel de 5 stele; dar ce am observat eu e că Mauritania este formată dintr-un decalaj foarte mare între bogaţi şi săraci şi între lux şi sărăcie. Hotelul nostru era înconjurat de clădiri în paragină. La noi nu se observă acest decalaj, ceea ce e bine. La ei se vedea foarte clar cine are stare materială bună şi cine se luptă să supravieţuiască.
Organizatorii au încercat să ne convingă că multe din lucrurile despre care auzisem că s-ar practica în ţara lor nu sunt adevărate, însă am văzut singuri că unele chiar sunt. Mă refer aici la femei şi la drepturile acestora. A mai fost un aspect care ne-a conturat o viziune şi mai clară asupra situaţiei tării lor: după ce am ajuns în Mauritania am fost preluaţi de la aeroport de organizatorii Şcolii de vară.  Aici, aceştia ne-au spus că este de preferat să nu facem poze pe partea stângă, pentru că erau clădiri ale armatei şi ne tot îndemnau să ne uităm pe partea cealaltă a străzii unde erau mai multe clădiri ale Ministerelor. Am fost însoţiţi de oameni de pază. Se spune Nouakchott care este capitala Mauritanei este un loc foarte sigur, dar având în vedere că prin nordul ţării sunt grupări care se luptă şi având în vedere că noi eram străini, organizatorii au vrut să se asigure că totul se va desfăşura normal, fără incidente. Au fost destul de stricţi, de fiecare dată când ieşeam undeva o făceam cu toţii, ca grup, singuri neavând voie să ne plimbăm sau să vizităm.

Dorohoi News:  Ce fel de program aveaţi, cum se desfăşura o zi în Nouakchott?
Luciana Muraraşu: Programul a fost destul de încărcat, dar frumos. De dimineaţă, până pe la ora 17.00 aveam ateliere (eram împărţiţi, după tematică) ori ne întâlneam în şedinţe plenare, spre a prezenta ceea ce am discutat. Am avut o după-amiază dedicată Forumului Mondial Al Limbii Franceze, care va reuni, în 2012, la Quebec, Canada, 1500 de tineri francofoni din lume, timp în care ne-am expus opiniile și ideile cu privire la tipurile de activități pe care le-am dori organizate în cadrul forumului, obiectivele urmărite, urmările aşteptate, ameninţările și proiectele prin intermediul cărora am putea promova limba franceză. Seara, aveam fie program liber, fie eram invitaţi de oficialităţi la cină, unde am fost îmbiaţi cu muzică și mâncăruri specifice.

Dorohoi News: Ştiu că a trebuit să reprezinţi România şi să le prezinţi celorlalţi participanţi câteva lucruri despre ţara noastră. Ce ai ales să le spui şi cum ai ales să îi familiarizezi cu România?
Luciana Muraraşu: Asemenea ediţiilor precedente, în acest an în Africa a fost organizată o seară culturală, în care participanții să prezinte un moment prin care să valorifice cultura propriei țări. Știam, încă din România, că nu voi avea prea mult timp la dispoziție- 3 -5 minute- și, de aceea, m-am gândit să pregătesc un film care să îmbine imagini, video şi informaţii despre Romania.
Am purtat în timp ce vorbeam un costum popular complet, vechi de peste 100 de ani, steagul României care a atras atenţia celor din jur; aceştia s-au arătat foarte interesaţi de România, de cultura și obiceiurile noastre. I-am învăţat, pe loc, pe scena amenajată de organizatori în Parcul Biodiversității din Nouakchott, Braşoveanca. Am ales acest dans popular românesc pentru că, după mine, atingea mai multe aspecte dorite : timp de învăţare relativ scurt, paşii relativ uşori, versuri facil de tradus, explicat și urmărit, ritm alert şi distracție.
În acea seară destinată culturilor țărilor membre OIF, diversitatea, frumuseţea şi armonia au fost cuvintele de ordine. Succesul acelei seri a fost generat de dorința fiecăruia de a împărtăși din valorile culturale ale poporului său: mândrie,  bucurie şi prietenie.

Dorohoi News: Care a fost cea mai interesantă şi aprigă discuţie pe care ai purtat-o acolo? Mă refer aici şi la discuţiile din afara atelierelor, deci şi la cele din plan personal, nu doar profesional.
Luciana Muraraşu: Am avut la o seară culturală, o discuție cu un burkinabé înclinat spre artistic, cântăreț, actor și comediant, care a atins, la un moment dat, subiectul rromilor din Europa. Mi-a mărturisit că, în călătoriile sale în Franța și în Africa de Nord, a fost informat că rromii vin din România și că românii și rromii sunt același popor.
Totodată, era nedumerit de culoarea pielii, de trăsăturile feței, de eleganța și calitățile de care am dat dovadă la prezentări şi în discuţii, care nu prezentau vreo similitudine cu rromii pe care i-a întâlnit el în Europa de Vest, la acei „ oameni care vin din România” . M-am străduit să îmi ascund supărarea cauzată de această dezinformare care încă plutește –dar greu-, ca un nor de plumb, deasupra țării mele și a Europei, nu am arătat furia pe care o resimt și acum față de aceia care determină o etichetare eronată și față de cei care etichetează, care ne stigmatizează. E deranjant, dar necesar, că eu, tânăr provenind dintr-o familie de români care apreciază educația, respectul, cultura și bunul simț ca fiind adevărate valori, care ne înnobilează mai mult decât banii, averea, pământurile, să ofer explicații cu privire la anumite confuzii, să iau apărarea, din orgoliu sau patriotism, țării și poporului român.
Răspunsul pe care i l-am oferit a intrat pe făgașul istoriei românilor, a făcut apel la adevăruri general valabile,  la judecata sinceră, nepărtinitoare a interlocutorului meu, am prezentat și câteva informații privind originea rromilor  și am subliniat mai multe aspecte recente, legate de migrațiile internaționale, în cazul României și al altor țări din UE și nu numai. Se poate să fi detaliat prea mult subiectul, dar cert este că l-am convins că informațiile cu privire la echivalarea poporului român cu rromii este departe de adevăr.

Dorohoi News: Cum ai califica întreaga ta experienţă trăită în Africa?
Luciana Muraraşu: Bineînţeles că întreaga mea şedere a fost un plus. Mi-am lărgit dacă pot spune aşa orizonturile şi cred că am devenit mult mai conştientă de aturile ţării noastre. Până nu demult, nu conştientizam cât de important este dreptul la informaţie, mi se părea normal ca toţi oamenii să beneficieze de el. Acest lucru nu este implementat la maximum în Africa, iar acest lucru, după cum vă daţi seama este un dezavantaj major. O naţiune nu se poate dezvolta cum trebuie dacă oamenii care o compun nu împart măcar drepturile elementare. Îmi doresc să mă pot întoarce în Africa şi încă ţin legătura cu mulţi dintre participanţii de anul acesta de la OIF 2011 pentru că pe lângă multe altele am format adevărate prietenii.(DorohoiNews.ro, Adriana D.)



Autor: DorohoiNews.ro