De mai bine de 30 de ani cercetăm şi ne străduim să adunăm documente şi să-i descoperim pe cei care de-a lungul anilor au contribuit la emanciparea oraşului Dorohoi, pe cei care au păşit pragul şcolilor dorohoiene, s-au format intelectual şi apoi au reuşit să ajungă în vârful piramidei diferitelor domenii de activitate. Oraşul nostru, unul dintre cele mai vechi din Moldova, fostă capitală a Moldovei de Nord timp de 210 ani, capitală de judeţ, judeţ de graniţă din 1812, are încă multe evenimente şi personalităţi de seamă care trebuie găsite, rememorate şi preţuite.

Ne încearcă un sentiment de deplină satisfacţie să descoperim că alături de pleiada a peste 10 generali dorohoieni trebuie să-l înscriem şi pe generalul Mircea Ghe. Degeratu.

Mircea Ghe, Degeratu s-a născut la Dorohoi la 9 martie 1901. Întâmplarea sau coincidenţa istoriei oraşului nostru face ca tocmai în acest an, 1901, avocatul Gheorghe Ghe. Burghele a înfiinţat la Dorohoi prima asociaţie cu caracter sportiv şi cultural „Societatea de muzică, gimnastică şi sport Vasile Alecsandri" - una din primele de acest fel din Moldova. Printre cei 360 membri fondatori ai asociaţiei îi aflăm scrişi în liste şi pe părinţii viitorului general: Elvira Degeratu şi Gheorghe Degeratu-căpitan şi comandantul închisorii din Dorohoi. Din surse publicate pe internet aflăm că familia are rădăcini adânc infiltrate în istorie: mama cobora pe linie paternă din familia Mitropolitului Moldovei-Iacob Stamate şi a Cavalerului Costache Stamate; tatăl era descendent direct al paharnicului Gheorghe Degeratu cât şi al colonelului Gheorghe Degeratu-participant la Războiul pentru Independenţă din 1877. Într-un cuvânt,cei 3 copii ai familiei Elvira şi Gheorghe Degeratu s-au născut într-un cadru propice culturii şi educaţiei. Doi dintre fraţi, Ioan şi Alexandru, au absolvit Şcoala Primară nr. 2 de băieţi „Mihail Kogălniceanu" din Dorohoi, în 1909 şi respectiv 1910.

Mircea Degeratu a absolvit aceeaşi şcoală dorohoiană în anul 1913. Clasele liceale le-a urmat la Liceul „Reale Hoch Schule" din Cernăuţi, oraş care pe atunci aparţinea României. A continuat instruirea sa la Şcoala Militară de ofiţeri de infanterie din Bucureşti. A fost declarat absolvent al acestei şcoli în 1922 cu grad de sublocotenent şi şef de promoţie.

Deşi avea doar 15 ani, a participat ca voluntar cercetaş la primul război mondial şi a primit mai multe decoraţii ca răsplată pentru actiunile desfăşurate cu succes pe frontul din Moldova: Medalia „Regele Ferdinand I" cu spade, Medalia „Victoria" a marelui război 1916-1918, Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, Insigna de Război a cercetaşilor şi Medalia „Virtutea Ostăşească clasa I". O adevărată colecţie de distincţii pentru un tânăr de doar 15-16 ani !

În anul 1934 a absolvit Şcoala Superioară de Război, după care a început activitatea sa de profesor: profesor şi inspector de studii la Şcoala de Ofiţeri Bucureşti (şcoala pe care o absolvise în 1922), profesor asociat la Şcoala Superioară de Război. În continuarea carierei militare a deţinut funcţia de inspector general al Artileriei, şef de secţie la Comandamentul Armatei a 3-a, subdirector la Direcţia Armatei din Minister etc. Fiind un cadru deosebit de activ şi corect şi-a îmbogăţit colecţia de medalii cu Ordinul „Coroana României în grad de Cavaler" şi Medalia „Centenarul Regelui Carol I".

A participat la cel de al doilea război mondial, atât pe frontul de răsărit (între 1941-1943, încadrat la Statul Major al Armatei a 3-a condusă de colonelul Polihron Dumitrescu), cât şi în cel de apus (în perioada 1944-1945, participând în cadrul Ministerului Apărării Naţionale). A participat activ pe front, a fost rănit la cap şi braţul drept, dar şi-a continuat menirea. Pentru vitejia, curajul, patriotismul şi devotamentul său în campania din răsărit a primit Ordinul „Steaua României" în gradful de ofiţer cu spade şi panglică de Virtute Militară şi Ordinul „Coroana României" cu spade în gradul de Ofiţer şi panglică de Virtute Militară.

La sfârşitul cele de a doua conflagraţii mondiale a deţinut mai multe funcţii în Comandamentul Armatei. 

În anul 1950 a fost pensionat. Dar a continuat să fie activ, de data aceasta pe tărâm literar. A scris articole de specialitate. Este şi autorul a două cărţi.

S-a stins din viaţă la Bucureşti la 20 ianuarie 1993. Generalul Mircea Gh. Degerat a fost un militar de excpţie, cu un patriotism rar întâlnit şi o dăruire responsabilă în acţiunile armatei. Merită un loc aparte în galeria generalilor dorohoieni, medalionul de faţă având menirea de a-l readuce în memoria noastră, prezentând onorul ce-l merită. Prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO