A fost o dată, demult, un palat cu un salon mare,  în care erau o mie de oglinzi. A auzit un câine de acest salon şi a decis să-l viziteze.

Când a sosit la palat, a văzut la intrare nişte scări frumoase; s-a bucurat mult, a început să sară de bucurie şi când a intrat în sala cu oglinzi, a văzut o mie de figuri identice cu a lui ce îi zâmbeau, lucru ce l-a lăsat fără suflare iar, la plecare, s-a gândit să se întoarcă după un timp, ca să se bucure din nou cu aceşti câini.

A auzit prietenul lui de această ispravă şi s-a gândit să viziteze şi el sala cu pricina. S-a dus cu paşii greoi spre sala palatului şi a ajuns acolo obosit şi trist. Fiind el însuşi supărat, a văzut în oglinzi numai figuri supărate, ce-l mârâiau şi a ieşit din sală în fugă.

Aşadar, feţele celor din jurul nostru sunt că o oglindă, ce reflectă imaginea şi starea noastră. Bara Haki Abdulbaki

GALERIE FOTO