L-am iubit pe Eminescu, de cum am terminat de învăţat alfabetul, să pot citi, să pot scrie. Nu numai că mi-a fascinat copilăria şi adolescenţa prin toată poezia sa, însă l-am  iubit şi pentru frumuseţea chipului său, care mi-a părut dintotdeauna că este a un crai de la răsărit, călătorind prin această lume cu creaţia sa literară plină de har, lăsându-ne moştenire poezia sa în limba noastră românească, făcând-o cunoscută şi netulburată, printer toate scrierile din limbile lumii, încă din perioada existenţei sale.

Mă bucur şi cinstesc ca fiecare român din această ţară, plaiurile botoşenene, care au dat neamului nostru oameni de o dimensiune spirituală incontestabilă pentru întreaga noastră cultură; MIHAI EMINESCU, NICOLAE IORGA, ȘTEFAN LUCHIAN, GEORGE ENESCU, precum și alte spirite alese, care au făcut cinste culturii noastre românești. 

Aceste  locuri hărăzite de Dumnezeu, îmi sunt atat de dragi; în primul rând ca mi-au legănat paşii copilariei, apoi sunt locuri în care moşii şi strămoşii mei îşi au somnul de veci. Şi când ajung aici de două sau de trei ori pe an, primul lucru pe care-l fac cu mare sfinţenie este, să îngenunchez la mormântul fiecăruia punând o floare, aprinzând o lumânare şi stropind în mare tihnă ţărâna, cu lacrima albastră a ochilor mei. Ca fiecare loc al acestui pământ românesc ce-şi are istoria sa, şi oraşul Botoşani, este la fel, prin tot ce a putut face şi sfinţi „OMUL”. 

Nimic nu este întâmplător !
Bunul Dumnezeu, le ştie şi le aranjează pe toate în această lume.
Preţuire şi dragoste pentru Eminescu, mi-a fost  impulsionată și de către doamna Cornelia Viziteu, director la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu din oraşul Botoşani încă de prin anul 1999, apoi în anul 2000, an declarat de UNESCO - ANUL EMINESCU -, prin participarea mea la un concurs de Ex-libris, organizat de această bibliotecă.

A urmat în anul 2002, invitaţia regretatului prof. dr. Constantin Mălinaş, din Oradea, plecat dintre noi la 24 februarie 2010, finalizată prin publicarea graficilor  mele legate de Eminescu în revista pe care o coordona, Ex librisul Românesc. În unele numere ale acestui mare FORUM – EXLIBRISUL ROMÂNESC, dânsul mi-a acordat spaţii largi.

După câteva personale de grafică şi acuarelă pe care le-am avut aici la Botoşani, la invitația unor personalități culturale și directori de Instituții Culturale în anul 2003, 2004, apoi în anul 2005, când s-au împlinit 155 de ani de la naşterea poetului. Sub titlul - Zilele Eminescu la Botoşani – cu expoziția mea personală de grafică „DOR de EMINESCU„ în data de 14 ianuarie – 2005, prin vernisajul acesteia la care au participat pe lângă peronalități de cultură din orașul Botoșani, artiști-plastici, profesori și elevi și un numeros public iubitor de artă, iubitor de Eminescu, s-au început aceste manifestări.
Expoziția a fost găzduită de Galeriile de Artă Ștefan Luchian, și a cuprins aproape 70 de lucrări, grafică în penită, ilustraţii grafice la poezia poetului, locurile natale cu Ipoteștiul său cel drag, cât şi multe alte personalități de cultură din perioada activității sale.

Memorabilă mi-a ramas în suflet, participarea mea alături de scriitori, artiști, elevi, personalităţi invitate special din toată țara, din data de 15 ianuarie 2005, când la Biserica Uspenia din Botoșani, s-a ținut un Tedeum în memoria marelui poet, biserică unde a fost botezat poetul.
În aceiași zi, spre ora 12, s-au depus zeci de coroane de flori la statuia poetului din faţa Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Botoşani. 

Ipoteşti, este un loc așezat într-o vale undulată de flori și miros de tei, împrejmuită de mici dealuri și ele pline de păduri, care mai de care atât de colorate in miez de toamnă.
Niciunde în ţară, nu se pot găsi într-un spaţiu atât de restrâns, obiective culturale atât de diverse, fiecare  valorificându-şi  propia sa autenticitate: Casa memorială; Bisericuţa familiei Eminovici- datată de prin anii 60 al secolului XIX- lea; Casă ţărănească de epocă ce a aparţinut ultimei proprietare a moşiei în care s-a amenajat un muzeu etnografic al zonei (loc în care îi plăcea lui Horia Bernea să picteze în mare linişte); Biblioteca Naţională de Poezie (idee aparţinând lui Laurenţiu Ulici) - clădire cu două nivele şi o sală amfiteatru. Toate acestea aparținând Muzeul Mihai Eminescu din Ipotești, au fost inaugurate pe data de 15 ianuarie 2000, când s-au împlinit 150 de ani de la nașterea marelui poet al culturii noastre.

Iubesc întreaga poezie a lui Eminescu, fiindcă unele dintre ele au fost pentru mine, o mare inspirație și o preocupare de neclintit, spre a le putea reda cu penița în grafica mea. Text si grafica/Constanța Abălașei-Donosă (DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO