Atunci cand stapanirea vrea sa stoarca bani din orice, nu-i este teama de ridicol, daca impoziteaza ceva la care statul nu te ajuta cu nimic, nu cheltuieste nimic si nu-ti da nimic, ci numai iti ia.

S-a scris mult pe aceasta tema, iar Romania este citata chiar si de straini cu fumaritul, adica taxa pe cosul de fum. N-am inventat-o noi, ne-a fost impusa de turci. Cel putin asa rezulta din modul pitoresc in care explica Neculce despre ce este vorba: „Vasilie Voda, dupa ce au luat domnia de la Tarigrad, s-au rugat viziriului sa lasa tara de bir trii ani si alti trii ani sa de birul tarii o data. Si au scos atunce pre tara fumarit, cate un leu de casa".

De atunci, birurile ni le-a tot pus Tarigradul si numai astazi am ajuns sa ni le punem singuri, dar tot de rasul lumii, daca ne gandim la ciudatul impozit pe stalp si la zvonitul impozit pe nevasta fara serviciu, la care nu s-a renuntat pana n-a izbucnit lumea in hohote.

Dar impozitele sunt o treaba veche si, oricat de mult a scris presa de ea, tot nu le-a epuizat pe toate si au ramas destule, chiar mai comice decat stalparitul nostru, demn urmas al fumaritului. Merita sa ne oprim la cateva exemple pe cat de inedite, pe atat de surprinzatoare, citate de Big Picture:

Impozitul pe dinti
Bineinteles, l-au inventat turcii medievali, pentru care orice alis-veris era binevenit la visteria tarii si chiar la buzunarele inaltilor demnitari, pentru ca pe atunci coruptia era un merit, nu un viciu.

Demnitarii turci au socotit ca cetatenii cu dinti buni isi pot permite sa manance mai mult decat ceilalti, indeosebi carne si dulciuri, consumand din alimentele obstei.

Ca urmare, populatia cu dantura perfecta era supusa unui impozit special. Cei cu dinti lipsa erau scutiti. Ca sa scapi de impozit, solutia era sa-ti scoti 2-3 masele.

Impozitul pe soare
Acest impozit este aplicat si astazi in statiunile din insulele Ibiza, Mallorca, Menorca si inca vreo cateva. Il platesc turistii, care vin sa se bronzeze si deci trebuie sa plateasca, pentru razele soarelui pe care le primesc gramada, direct din ceruri.

Impozitul nu este mare, numai 1 euro pe zi, dar daca tinem seama ca intregul arhipelag al insulelor Baleare a fost vizitat inr-un an de 10,4 milioane de turisti straini, rezulta o suma frumusica, incasata numai pentru ca straluceste soarele.

Impozitul pe praf
Acest tip de impozit a fost introdus recent de catre autoritatile armene, pentru orice persoana care locuieste intr-o zona rezidentiala, considerand ca orice locuitor face praf in zona unde isi duce traiul, fie scuturand covoare, fie evacuand containerul aspiratorului, fie dand cu matura. Suma nu e mare: 15 centi pe metrul patrat.

Impozitul pe buric
Cum era de asteptat, acest ciudat impozit a aparut intr-o tara exotica: Egiptul. Si nu dateaza de azi, de ieri, se aplica de secole. Dansatoarele care executa in public dansuri din buric sunt obligate sa plateasca un impozit lunar, pentru a primi permis de libera practica.

Traditia, foarte veche de altfel, a fost intrerupta in secolul al XIX-lea, cand dansul din buric a fost interzis cu totul, din motive religioase, dar a fost reluata ulterior iar in prezent acest tip de impozit reprezinta 400 milioane de dolari, fiind considerat al cincilea ca marime, dintre impozitele aplicate pentru profesii liberale.

Impozitul pentru pace
Acest ciudat impozit se aplica in Republica Guineea si are ca scop finantarea masurilor necesare pentru mentinerea pacii in tara, cu toate ca Guineea nu desfasoara niciun fel de operatiuni militare cu nimeni.

In plus, Republica Guineea este una dintre cele mai sarace tari din lume, iar impozitul este aplicat tuturor locuitorilor si are valoarea de 17 euro pe an. Pentru un locuitor al Guineei, 17 euro este o suma imensa, daca tinem seama de faptul ca un kilogram de cafea este 50 de centi si marea majoritate a populatiei nu-si poate permite sa bea cafea.

Impozitul pe baie
Pe langa altele numeroase, tarul Rusiei Petru cel Mare a introdus in anul 1704 un impozit pe baie, aplicabil oricui avea in casa o incapere de imbaiat sau se imbaia in apele lacurilor si ale raurilor. Valoarea impozitului era definita in functie de rangul contribuabilului: marii negustori plateau 3 ruble, comerciantii obisnuiti 1 rubla, iar taranii 15 copeici. Inaltul ucaz mentiona ca plata impozitului nu te obliga sa te si speli. Asta te priveste.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO