Una din străzile însemnate ale oraşului şi care nu a suferit prea multe transformări de-a lungul anilor este cea numită Spiru Haret. Făcută spre drumul Sucevei,cu mulţi ani în urmă,ea nu era prea circulată datorită configuraţiei terenului şi a numeroaselor bande de tâlhari aflaţi în zona pădurii Gorovei mai ales după primul război mondial.
  
Înainte de anul 1850 această arteră a oraşului se chema Ghiţăloaia. Acest nume provenea de la soţia unui proprietar Viţel. Prin derivaţie,strada s-a numit Viţăloaia, după care, în dialectul regiunii noastre a devenit Ghiţăloaia. Pe atunci nu era o stradă prea populată, întrucât locuitorii oraşului, în special cei de naţionalitate evreiască, îşi construiau casele cât mai spre centrul oraşului unde atrăgeau mai uşor clientelă pentru mărfurile sau atelierele lor.
  
Un rol important în modernizarea  oraşului, şi deci şi a acestei străzi, l-a jucat bucovineanul Mihai Ştefanovici, un mare iubitor de cultură. A fost primar al Dorohoiului în 3 legislaturi (1851, 1857 şi 1862). S-a stabilit în oraşul nostru şi a cumpărat o casă de la cetăţeanul Gheorghe A Lupului pe strada care se numea atunci Ghiţăloaia. Casa era situată pe locul vis-à-vis de restaurantul Aniţulesei de astăzi. Prin testament, Mihail Ştefanovici a lăsat o bună parte din averea sa doctorului Sigismund Chernbach care s-o administreze în folosul oraşului.
  
Mihai Ştefanovici are importanţă pentru Dorohoi din mai multe motive. A fost un foarte bun gospodar, a pietruit o serie de străzi printre care şi strada pe care locuia. În casa sa a stat în gazdă Spiru Haret, care îi era rudă. Spiru Haret a învăţat clasa I primară şi primul semestru din clasa a II-a la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi, iar tatăl său, Costache Haret a fost asesor la Tribunalul Dorohoi.
  
În anul 1896, când avocatul Gheorghe Ghe. Burghele a devenit primar al Dorohoiului, ca o recunoştinţă a meritelor lui Mihai Ştefanovici la emanciparea oraşului cât acesta a fost primar, a schimbat numele străzii Ghiţăloaia în Mihai Ştefanovici. Dar, doar pentru puţin timp, căci din supărare politică a schimbat din nou numele străzii în Spiru Haret, nume ce se menţine şi astăzi, ca o recunoaştere a meritelor profesorului academician în dezvoltarea învăţământului. Ca o paranteză, amintim dorohoienilor că în luna februarie 1916, avocatul Gheorghe Ghe. Burghele, care avea un cult pentru urbea care l-a adoptat, a dăruit oraşului un bust al lui Spiru Haret executat de sculptorul dorohoian Vasile Miclescu, dar  acest bust a dispărut după 23 august 1944.
   
În anul 1944, pentru o scurtă perioadă,strada s-a chemat A.Toma, revenindu-se imediat la denumirea anterioară. Configuraţia străzii, până în anul 1975 era alta. Începea din dreptul străzii Ioan Tăutu    (un alt fost primar al Dorohoiului) şi se termina ceva mai jos de crama de pe Bulevardul Victoriei (pe atunci Strada Trandafirilor). Abia după construirea ansamblului de blocuri, strada Feredeului a dat locul prelungirii străzii Spiru Haret până la Podul Botoşanilor.
  
Pe această stradă, cam pe la mijocul ei, se afla sediul Comunităţii Israelite. În această casă de la nr. 93 a locuit familia maiorului Titus Mayer. La 26 martie 1920, soţii Titus şi Maria Mayer au vândut locuinţa lor marelui industriaş Iulius Fischer, comercianţilor Iţic Iagher, Herşcu Făgădău, Michel Auerbach, Herman Bercovici şi avocatului Solomon Zalman pentru suma de 55.000 lei. Cei enumeraţi mai sus au cumpărat imobilul pentru a-l pune la dispoziţia Comunităţii Israelite ca sediu, care există şi astăzi.
  
Pe aceeaşi stradă a existat şi o sinagogă, cea a Cizmarilor. A fost mai întâi azil pentru bătrâni, apoi spital. În faţa Comunităţii Israelite se află un frumos edificiu al credincioşilor catolici din oraş – Biserica Catolică, construită din iniţiativă populară în anul 1906.
  
La numărul 82 a locuit Ioan N. Nechifor, medic veterinar şef al raionului Dorohoi. Soţia sa Elena Nechifor a fost o farmacistă de excepţie la aşa-numita de dorohoieni „farmacia pe colţ” de la intersecţia străzilor Gr. Ghica cu Trandafirilor. Familia Ioan şi Elena Nechifor au doi fii: Mihai-profesor universitar la UMF Iaşi cu merite deosebite în cercetarea ştiinţifică medicală şi Nicolai Nechifor, absolvent al facultăţii de Construcţii care a rămas legat de locurile natale.
  
La numărul 29 a stat tânărul profesor Manoliu Ion, un mare talent în pictură, cu expoziţii şi la Bucureşti şi pe care, marele nostru istoric Nicolae Iorga a vrut să-l trimită la studii în străinătate. Tânărul pictor însă a refuzat oferta din cauza unei boli necruţătoare ce i-a curmat viaţa la doar 28 de ani.
  
La numărul 19 a locuit profesorul de educaţie fizică Rabinovici Carol, un polisportiv de excepţie-dublu campion naţional la greutate şi disc la categoria juniori. La numărul 36 a funcţionat Şcoala Particulară Israelită a Sarei Moscovici, mutată ulterior pe strada Moruzzi în casele Ţâmpoc.
  
La numărul 72 a locuit profesorul Vasile Cornescu, fost director al Şcolii Primare nr. 1 de băieţi. La numărul 107, la ieşirea spre Suceava, a locuit Ispir Mircea, pictor de mare talent ale cărui picturi „Ciuleandra” şi „De Sânziene” au rămas nemuritoare, fiind incluse în multe albume de artă.
  
Nu putem omite numele profesorului de istorie Ilie Colban de la Liceul „Gr. Ghica VV” şi STAED (Şcoala Medie Tehnică de Administraţie Economică), decorat cu numeroase medalii printre care şi cea primită în 1943 (atenţie!) „Cruciada împotriva comunismului”. Soţia lui, Elena Colban a fost profesoară de Limba şi literatura română la Liceul de fete „Regina Maria”.
  
Pe această stradă în plină modernizare, toate casele au un istoric al lor. Mai sunt şi alte personalităţi din viaţa Dorohoiului care au poposit mai mult sau mai puţin pe str. Spiru Haret, dar e foarte dificil să le afli, fie din refuzul localnicilor de a oferi informaţii, dar şi din cauză că arhiva oraşului nu se mai află în localitate. prof. Ilarion Mandachi.

GALERIE FOTO