Dan Condurache s-a născut la 26 iulie 1952 în locuinţa părinţilor săi de pe strada Brazi nr. 12 din Dorohoi, casă în care renumitul artist de astăzi se reîntoarce mereu cu plăcere de câte ori timpul îi permite.

Ambii părinţi, Neculai şi Lidia Condurache cu care autorii rândurilor de faţă s-au întreţinut la o discuţie foarte amiabilă, au fost contabili la două bănci diferite din localitate, ceea ce le-a permis să dea copilului Dan o educaţie aleasă şi i-au asigurat o viaţă lipsită de griji. De altfel, tatăl său îşi aminteşte cu nostalgie şi multă duioşie în glas de unicul lor copil, care încă de la frageda vârstă de 4-5 ani prefera să nu iasă afară la joacă împreună cu ceilalţi copii din vecini, ca să asculte la difuzorul din dormitorul său piesele de teatru sau recitările de poezii ce se transmiteau pe calea undelor.
  
Dan Condurache a avut norocul să înveţe primele 10 clase la aceeaşi şcoală - la Liceul nr. 2 din Dorohoi care până în 1948 se numea Liceul „Regina Maria”, denumire reluată astazi, un liceu foarte renumit pe raza judeţului, cu profesori deosebiţi şi absolvenţi care au dus faima lui în ţară.
  
Despre anii petrecuţi în oraşul natal, actorul a declarat ulterior într-un interviu: „ca adolescent mergeam la toate spectacolele şi filmele ce rulau în urbea noastră Dorohoi, un oraş mic, dar care a dat ţării artişti mari şi nu numai”, printre care nu uită să enumere pe viitorul său profesor de la clasa din care a făcut parte ca student la IATC – Octavian Cotescu, sau pe fraţii Rodica şi Ştefan Tapalagă cu care a fost coleg de spectacole.

La Dorohoi a urmat şi primul trimestru din clasa a XI-a în anul şcolar 1968-1969 la acelaşi liceu dorohoian. În trimestrul al doilea, părinţii hotărăsc să-l mute la Bucureşti la Liceul nr. 23 ce poartă numele marelui poet paşoptist Dimitrie Bolintineanu. Absolvă liceul cu succes în anul 1970.  Apoi a susţinut examenul de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie din Bucureşti la care, un alt dorohoian – strălucitul artist Octavian Cotescu – tocmai devenise conferenţiar. Tânărul bacalaureat a reuşit cu brio la concursul de admitere şi, ca student în ale actoriei, a fost repartizat la clasa lui ... Octavian Cotescu, avându-l şi ca profesor la obiectul Arta Actorului. Încă din anii studenţiei, având un talent deosebit, a fost solicitat să joace diverse roluri la Teatrul Mic din Bucureşti amplasat pe strada Constantin Mille nr. 16. De altfel,toata viaţa sa de artist este legată de acest teatru, unde joacă şi activează şi astăzi.
  
La absolvirea Institutului, întrucât nu erau locuri disponibile în Bucureşti, Octavian Cotescu l-a sfătuit să aleagă oraşul Iaşi la renumitul Teatru Naţional. Dan Condurache ,însă, a ales oraşul Târgu Mureş unde existau două teatre. Aici a stat doar câteva zile, până şi-a definitivat transferul înapoi la Bucureşti la Teatrul Mic foarte îndrăgit de el şi de care se legase sufleteşte pe viaţă.
  
Actorul de astăzi, încărunţit sub povara anilor ce au trecut, îşi aminteşte că atunci când a dat examenul de admitere la IATC, profesorii şi colegii de la „Bolintineanu” l-au sfătuit să nu încerce, căci nu are nici o şansă (locuri puţine, candidaţi foarte mulţi dintre care unii cu nume „înalte” etc.). Dar, Dan era foarte hotărât să devină actor şi a reuşit în ciuda tuturor prezicerilor.
  
Exceptând anii de facultate când a primit doar roluri de mică importanţă insă utili formaţiei sale ca artist, adevărata sa carieră începe din anul 1975 când a jucat rolul călugărului tânăr din piesa poetului şi dramaturgului german Bertolt Brecht „Galileo Galilei”. Toţi cei care au lucrat cu el în teatru (regizori, actori, scenografi etc.) i-au admirat excelenta sa memorie, fapt ce-i permitea să înveţe rolurile foarte repede De altfel, capacitatea sa intelectuală a fost remarcată încă din anii de liceu. Spre exemplu, clasele a IX-a şi a X-a de la Dorohoi le-a absolvit cu media generală 9,88 şi respectiv 9,61 !
   
Deşi a fost avertizat de profesorul şi bunul său prieten că actoria este o meserie îngrozitoare, Dan Condurache a practicat-o cu mult patos, dând rolurilor pe care le-a interpretat o adevărată faţă de autenticitate. Primul său rol de mare succes a fost cel al lui Geoffrey Jackson din „Pluralul englezesc” a lui Alan Ayckbourn. Au urmat alte roluri, cum ar fi: Walland din „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, Jerry Ryan din „Doi pe un balansoar” de William Gibson, Radu Cristescu din „Mielul turbat” de Aurel Baranga, sau rolul lui Caţavencu şi Leonida din piesele lui I.L.Caragiale. Ultima sa mare reuşită este realizată cu piesa lui Shakespeare „Neguţătorul din Veneţia” în care deţine rolul principal, dând viaţă uneia din cele mai frumoase piese ale dramaturgului englez.
  
A jucat şi în multe filme dintre care menţionăm: „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” în care a interpretat rolul principal, cel al lui Dumitru, filmul fiind realizat după o piesă a lui Ioan Cărmăzan şi înregistrând un deosebit succes de public. În anul 1982 joacă admirabil în pelicula „La capătul liniei”, presa de specialitate având numai cuvinte de laudă la adresa tânărului actor.
  
Prestaţia lui Dan Condurache din filme a fost recompensată cu 3 premii diferite, meritate fără îndoială, dar care nu-l mulţumesc pe marele actor, el ţintind desăvârşirea în arta actorului. A colaborat excelent cu un mare regizor, Dan Piţa, dorohoian şi el, în filmul „Femeia visurilor” ce tratează povestea tristă a unui regizor iubit de toţi dar pe care regizorul filmului nu-l înţelege. Nu este lipsit de interes ceea ce s-a scris despre Dan Condurache după vizionarea acestui film: „Păcat că un actor atât de bun trăieşte în România”. Despre acest subiect, insuşi actorul a mărturisit părinţilor săi că „poate e păcat că paşii săi nu s-au îndreptat spre Medicină sau Politehnică, ar fi reuşit cu siguranţă oriunde, dar că nu regretă pasul făcut”. Este adevărat că în România munca de actor este foarte prost plătită, dar satisfacţia este cu atât mai mare când publicul te aclamă şi îţi admiră prestaţia artistică.
  
A jucat cu mult succes şi în filmul „Sezonul pescăruşilor” (1984), film care, din păcate, a fost imediat interzis de autorităţile comuniste. Dan Condurache îşi aminteşte cu plăcere de faptul că a jucat în aproximativ 130 de piese scrise pentru Teatrul Naţional Radiofonic sau Teatrul de Televiziune din care menţionăm: Adio Europa (TV 2003), Bachus (2004), Călin Nebunul, Hamlet, Isus Nazariteanul etc., precum şi în multe filme regizate mai ales de talentaţii Dinu Tănase sau Dan Piţa. Cei care au jucat alături de el, indiferent că se numeau Dem Rădulescu, Olga Tudorache, Valeria Seciu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Rodica Tapalagă, Leopoldina Bălănuţă sau Horaţiu Mălăele, i-au lăudat la unison prestaţia, fapt ce i-a produs o mare satisfacţie. La Teatrul Mic unde lucrează neîntrerupt de 30 de ani, Dan Condurache se numără printre cei mai iubiţi actori. Este cel care atrage ca un magnet publicul spectator. Astfel se explică şi faptul că piesa „Pluralul englezesc” cu el în rolul principal, o comedie excelentă, s-a jucat de aproximativ 600 de ori cu sala plină !
  
S-a bucurat mereu de sprijinul familiei sale. Soţia sa este economistă, băiatul, Sebastian-Mihai, este absolvent al ISE Bucureşti, iar fiica, Irina, a urmat tot ISE Bucureşti în limba engleză, o studentă de excepţie care a primit o bursă de studii la Paris.
  
Actorul Dan Condurache consideră că nordul Moldovei, şi mai ales judeţul Botoşani, este „o regiune binecuvântată de Dumnezeu, căci numai astfel se explică geniile născute aici: Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga sau Ştefan Luchian”. „Dorohoiul, deşi un oraş mic, a dat ţării oameni aleşi”, printre care îi enumeră pe  Octavian Cotescu care a locuit pe o stradă cu nume predestinat – strada Gloriei -, precum şi pe fraţii Tapalagă, cu care a fost coleg de teatru.
     
Acesta este artistul Dan Condurache, fiu de onoare al  Dorohoiului, cel care ne încântă astăzi pe micile ecrane în rolul lui Don Luciano Paolo Antonucci din serialul „Regina”, aşa cum ne-a impresionat şi în rolul lui Iorgu Vulturesco în serialul „Aniela”.

GALERIE FOTO