Deşi nu prea întinsă, având doar 240 metri lungime, strada Dumitru Furtună, aflată în centrul oraşului, a fost şi este  mereu printre cele mai circulate artere din oraş.
  
De la începuturile existenţei ei, strada se întindea de la Calea Dorobanţi până la bariera Broscăuţi.O bună bucată de vreme s-a numit „Uliţa de prin faţa bisericii lui  Ştefan cel Mare”, apoi s-a numit Calea Broscăuţilor (localitate atestată documentar în anul 1582). Datorită prezenţei Bisericii Sf. Neculai, mulţi dorohoieni o denumeau după numele acestui sfânt.
  
Din anul 1711 s-a numit strada Cihodarului (cihodar- slujbaş pe lângă domnitorii moldoveni). După sistematizarea oraşului nostru din anul 1897, strada Sf.Neculai, care se bifurca în faţa clădirii în care astăzi fiinţează societatea Jurjac, a primit pentru partea care mergea spre strada Grigore Ghica numele lui D.P. Moruzi (1847-1916)- fost deputat şi prefect de Dorohoi, cel căruia îi datorăm superbul Palat al Prefecturii, inaugurat în 1899 (astăzi Muzeul de Ştiinţe Naturale).
  
În anul 1948, strada a fost numită de noile autorităţi comuniste strada „6 martie”, iar după 1990, edilii oraşului au hotărât ca numele străzii să fie Dumitru Furtună, în memoria unuia dintre dorohoienii cu mari merite în dezvoltarea învăţământului local, preot, istoric, culegător de folclor, publicist.
  
În anul 1915, primăria locală, condusă de neobositul avocat Gheorghe Gh. Burghele, a adus piatră de Pojorâta cu care a pavat străzile principale ale oraşului: D.P. Moruzi, Principele Carol (stradă azi dispărută), Al.I. Cuza, Dorobanţi, I.C. Brătianu.
  
Strada D.P. Moruzi, venind dinspre strada Ştefan cel Mare, începea pe partea stângă cu casele Weiner (ulterior casele Marţiparu şi apoi sediul Comunităţii Israelite). Urma familia Rahmin Steiner, apoi strada Pieţei (azi Zadurovici), urmată de locuinţele Zailic Dulei, Iţic Spiegler, A. Pascariu şi Gh. Pârlogeanu. În continuare era piaţa de alimente.
  
Până în anul 1897, piaţa de alimente şi animale a oraşului Dorohoi se afla în faţa primăriei. Până la acea dată nu existau aici decât câteva tarabe, iar restul comerţului era plasat direct pe sol. Concomitent cu aşa-zisa piaţă, mai exista una pe o mică porţiune ce aparţinea primăriei, aproximativ pe locul actualei pieţi. Începând construcţia Catedralei şi fiind în plan şi construcţia noului local pentru primărie, primarul de atunci - Gheorghe Gh. Burghele, a tratat cu proprietarul Gheorghe Pârlogeanu pentru terenul acestuia în vederea lărgirii pieţii. Primăria i-a dat lui Pârlogeanu în schimb altă porţiune de teren, în apropiere, pe strada principele Carol. În următorii ani, noua piaţă a oraşului s-a dezvoltat, s-au construit de jur-împrejur clădiri ce erau închiriate diverşilor negustori, iar în vale s-a construit piaţa de furaje şi animale. În pavilionul din vale s-a instalat şi un cântar pentru cereale. Tot în piaţă s-au construit două fântâni cu pompă, iar piaţa din vale a fost împrejmuită. În anul 1929, primarul oraşului, avocatul Alexandru Răutu, împreună cu consilierii, hotărăsc modernizarea pieţii prin concesionare. De asemenea, cei care au luat parte la construcţii cu fonduri proprii, vor putea folosi clădirile construite de ei până la sfârşitul anului 1954. Conform actelor de arhivă cercetate, lucrările au fost executate de arhitectul Sigmund Olier, de dr. Streimingher şi Isidor Kreisel. Piaţa pentru animale s-a mutat în Obor, care,din 1918 a fost folosit şi ca teren de fotbal.
  
După piaţa de alimente urmau câteva case alăturate până la strada principele Carol, toate aparţinând cetăţeanului Gh. Cucu. După strada principele Carol până în strada I.C. Brătianu mai erau locuinţele lui Iancu Linscher, Leiba Rapaport şi magazine.
  
Pe partea dreaptă, venind spre centrul oraşului, printre alţii, locuiau: familia Estera Şelzer, Ioan Gheorghiu Haverna; în faţa intrării în piaţă fraţii Leibler, Uşer Blumer, Şcoala Israelită de băieţi (întrucât în localul de pe strada Al.I. Cuza nu încăpeau toţi elevii), apoi Nicolae Petrovici, Herşcu Făgădău, Bostan Manoliu, Mihal Rabinovici. Urma strada Speranţei, fraţii sin Zianer până în strada I.C. Brătianu.
  
Dintre personalităţile care au locuit pe această arteră de circulaţie amintim pe: procuror Jager M. Renee, profesoara Alaci Valeria, poetul, pictorul, profesor Valerian Ţopa, doctorul Pomârleanu Mendel, preşedintele cooperativei Bercu Faibiş, scriitoarea Madeleine Rozen-Davidsohn.
  
Se mai găseau pe strada D.P. Moruzi trei cârciumi, regie pentru ziare şi ţigări, o sinagogă, ceainărie, tinichigerie, brutărie, băcănii, manufacturi, comerţ cu cafea, frizerie, coloniale, două brânzării, farmacia lui Eugen Rozner, depozit de ouă, galanterie, chimicale. Nici nu-ţi vine să crezi că pe un spaţiu de circa 240 de metri lungime, pe ambele părţi, se găseau atâtea magazine şi locuinţe! prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO