Dimitrie Pompeiu s-a născut la 22 septembrie 1873 în comuna Broscăuţi, situată la doar câţiva kilometri de Dorohoi. Părinţii săi, Dimitrie şi Maria Pompeiu aveau casa situată în mijlocul satului, pe locul unde se află astăzi Căminul Cultural. Tatălui său,deşi nu era nu era un om erudit, îi plăceau fizica şi chimia şi făcea numeroase experienţe acasă, fapte ce vor influenţa pozitiv formaţia intelectuală a fiilor lor Dimitrie, Ioan şi Tudor, cu toţii îmbrăţişând cariera didactică.
  
Când copilul Dimitrie avea doar 3 ani, familia Pompeiu s-a mutat în satul vecin Dimăcheni unde tatăl era învăţător. Aici, Dimitrie va urma clasele primare între 1881-1885. Fiind un elev foarte bun, părinţii l-au înscris la gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV” din Dorohoi, pe care l-a absolvit cu “cunună” în anul 1889.Aici l-a avut  profesor de matematică pe directorul gimnaziului Gheorghe Pascu, „omul cu mâna de fier” cum era denumit. Întrucât tatăl său părăsise familia, tânărul Dimitrie a îndurat multe greutăţi materiale, până la absolvirea gimnaziului. Obiectele sale preferate erau matematica, ştiinţele naturii, muzica şi desenul tehnic. Încă din clasa a III-a de gimnaziu a devenit un foarte asiduuu rezolvator de probleme din revista de matematică “Recreaţii ştiinţifice” ce apărea la Iaşi.
  
Între 1889-1893 urmează Şcoala Normală de Învăţători de la Bucureşti, şcoală care era gratuită. Aici, profesorul de matematică Cosăcescu a întrezărit în elevul Dimitrie Pompeiu pe viitorul matematician, îndrumându-i paşii spre studiul acestei discipline. Fiind pasionat şi de literatură, având chiar şi talent literar, D. Pompeiu a compus şapte rondeluri sub influenţa vădită a lui Eminescu şi Vlahuţă, rondeluri dedicate profesorului său de română pe care-l aprecia în mod deosebit.
  
După absolvirea Şcolii Normale a fost repartizat în învăţământ la Galaţi, la Şcoala Primară nr. 5. Aici a profesat doar puţin timp deoarece a plecat la Ploieşti unde a activat până în anul 1898. Între timp devine membru al “Societăţii Amicii Ştiinţelor Matematice” şi colaborator la diferite reviste de matematică.
  
În 1898 pleacă la Paris, sfătuit de unii din marii matematicieni ai vremii. Aici,împreună cu soţia sa, a îndurat cu stoicism  multe greutăţi. Îşi dă bacalaureatul la o şcoală specială de matematici şi filosofie, iar în 1900 devine student la Sorbona, sprijinit fiind de ministrul de atunci al învăţământului, Spiru Haret, ale cărui afinităţi cu Dorohoiul nu încetaseră,căci urmase şi el o parte din şcoala primară în acest oraş. La Paris, Dimitrie Pompeiu a avut profesori străluciţi ca renumitul matematician Poincare, sub a cărui îndrumare, în 1905, îşi dă doctoratul cu lucrarea “Asupra continuităţii funcţiilor de variabilă complexă” în care demonstrează că există funcţii analitice uniforme, expunere ce a surprins lumea matematicii.
  
Revenit în ţară în acelaşi an, 1905, este numit maestru de conferinţe la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, predând Calculul diferenţial, dar, concomitent a predat şi cursuri de “Mecanica aplicată în gimnastică” la Şcoala pregătitoare de maeştri şi maestre de gimnastică din Iaşi,şcoală numită şi “Athena”. La “Athena” a  pregătit 56 de profesori de educaţie fizică pentru şcolile din Moldova, până în 1923 când şcoala s-a desfiinţat.
  
Din anul 1912 este chemat la Bucureşti la Universitate şi la Şcoala Politehnică pentru a fi profesor de mecanica raţională şi de teoria funcţiilor. Va funcţiona la aceste unităţi de învăţământ până în 1940. L-a avut ca student pe botoşăneanul Octav Onicescu, ulterior devenit şi el un mare matematician, care a păstrat o frumoasă amintire despre Dimitrie Pompei, afirmând că “Venea din Moldova mea de Nord, din ţinuturile Botoşanilor şi Dorohoiului; aducea cu el  un mod caracteristic de a înţelege lumea, propriu oamenilor din acele locuri”.
  
Dimitrie Pompeiu a desfăşurat o remarcabilă şi multiplă activitate: a organizat Seminarul de Matematică  al Universităţii din Cluj, a fost profesor agregat la Sorbona, a fost conferenţiar la Poitiers, Iaşi şi Bucureşti. A fost  iniţial membru corespondent al Academiei Române în 1910, apoi membru titular al acesteia în 1934 şi membru titular activ în 1948. Între 1942-1945  a fost preşedinte al Societăţii Ştiinţifice a Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Varşovia. Între 1949-1954 a fost directorul Institutului de Matematică al Academiei Române. În 1931 a fost deputat din partea partidului lui Nicolae Iorga, fiind, la un moment dat, preşedintele Camerei Deputaţilor.
  
Lui Dimitrie Pompeiu îi aparţin  numeroase descoperiri în domeniul matematicii, a introdus noţiuni noi în matematică, a construit funcţii matematice, unele purtându-i numele.
  
A încetat din viaţă  în Bucureşti, la 7 octombrie 1954. În semn de omagiu, dorohoienii i-au ridicat un bust ce sălăşuieşte  şi astăzi în faţa intrării principale a Colegiului “Gr. Ghica VV”  din oraş – fostul gimnaziu de pe băncile căruia marele matematician s-a îndrăgostit de ştiinţele exacte. prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO