Poate vi se pare anormal ca cei trei dorohoieni pasionaţi de trecutul oraşului nostru să aibă, pe lângă meseria lor, şi pasiunea fotografiatului.

Dl. Marius Petrescu este un artist într-un domeniu în care puţini s-au aventurat: aceea a reprezentării oamenilor în diferite ipostaze exprimate prin îmbinarea beţelor de chibrituri.  Lucrările lui sunt expuse de mai bine de doi ani în holul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani. Ca fotograf amator a participat la mai multe concursuri foto pe plan naţional cu care prilej a fost remarcat de juriu.

Dl. Roşca Velea Alexandru, un deosebit instructor de karting, cu numeroase medalii obţinute la concursurile naţionale, a cochetat şi cu arta foto. Acasă, dar mai ales în PC are sute, dacă nu chiar mii de fotografii din toate domeniile referitoare la Dorohoi şi oamenii acestuia.

Este adevărat că de la iubitorii foto din oraş au fost recuperate aproximativ 20 de fotografii. Dar, în albumele personale ale autorului de faţă au fost adunate  peste 600 fotografii foarte  vechi, vechi şi  mai noi, toate despre oraşul  nostru- străzi, locuinţe, şcoli, manifestări  sportive sau culturale etc. Poate că într-un viitor nu prea îndepărtat vom avea posibilitatea de a le expune pentru cei care iubesc Dorohoiul.

Fotografia pe care o prezentăm mai jos este executată cu câţiva ani înainte de a începe demolarea centrului oraşului. Pentru pasionaţii de istorie locală vom aminti câteva date mai semnificative legate de porţiunea de stradă Grigore Ghica din str. I.C. Brătianu (astăzi D. Pompeiu) până la primăria în reconstrucţie. A rămas în picioare, pe partea dreaptă spre deal, doar cocheta clădire a Stării Civile. În momentul construcţiei, înainte de anul 1920, a fost sediul Băncii Dorohoiului-proprietatea lui Adolf Witner, dar şi a avocatului Marcovici Mureş, iar în preajma anului 1940 a devenit locuinţa învăţătoarei Octavia Răutu. Pe partea stângă spre deal, au rămas în picioare clădirea fostului restaurant Central, clădirea Casei Sindicatului Învăţământ construită în 1936 pe un teren cumpărat de la Elisabeta Spinzi, apoi Grădina Mică amenajată de Ioan Calcântraur în 1880 şi clădirea  impunătoare a fostei Bănci Naţionale a României-filiala Dorohoi, clădire donată primăriei de familia Vârnav şi în care a funcţionat Şcoala Primară nr.1 de băieţi „Gh. Asachi”, între anii 1855-1901.

Urmărind fotografia veche, pe partea stângă spre deal: la colţ era o farmacie, ulterior devenită florărie, urma filiala CEC urmată de sediul Organizaţiei Sportul Popular condus pe atunci de Silberman. În continuare era o mică străduţă numită str. Templului. Se continua cu diferite magazine şi ateliere de reparaţii, era un atelier foto, o agenţie loto a unui mare fan al sportului dorohoian, Paul Leibovici. Urma strada Meseriaşilor care ducea în Piaţa Unirii (astăzi piaţa Wasserman), apoi hotelul Splendid şi Societatea Cooperativă „Deşteptarea” devenită apoi Federala. Se continua cu restaurantul Central, Casa Sindicatului Învăţământ, Grădina Mică, Banca Naţională până la str. Poştei.

Pe partea dreaptă, spre deal, prima clădire a fost construită de Horifter Polak, apoi aceasta a aparţinut familiei Richard Schmid care a amenajat aici un atelier mecanic, iar după 1944 a fost aici printre altele un aprozar. În continuarea acestei clădiri era alipită clădirea fraţilor Baratz, mai târziu cunoscutul magazin sportiv condus de Drăguţ.Urma strada Costache Negri, denumită după 1948 strada Ion Păun Pincio. După str. C. Negri urmau magazine şi librării, casa Kantor, cinematograful lui Isac Segal care avea şi o grădină de vară pentru derularea filmelor. Pe colţ era librăria lui Aclipei, urma strada Costică Stroici care se termina în strada Gr. Ghica. Până la casa Octaviei Răutu ne mai amintim de o tipografie, un timp a funcţionat în această parte oficiul telefoanelor cu vestita telefonistă Tanţa, un centru de distribuire a pâinii deservit de vânzătorul Ştefan.

Marea majoritate a populaţiei de pe această importantă arteră a Dorohoiului era alcătuită din evrei care, transformau camera din faţă în magazine, ateliere etc. pavoazate cu reclame şi afişe colorate ce dădea un farmec aparte străzii. La etaj, pe ambele părţi, în anii de după război, pe ambele colţuri, au funcţionat sedii ale asociaţiei sportive Voinţa, bibliotecă, case particulare etc. Şi totuşi, în partea din vale a străzii Grigore Ghica nu a dispărut totul. Au rămas pe poziţie cei doi stâlpi care sunt un punct de orientare între vechea şi noua stradă.

În curând această parte a oraşului va intra într-o transformare radicală,ceea ce va da o nouă înfăţişare, mult mai plăcută, care va oferi, cu siguranţă, un aspect modern, civilizat şi estetic oraşului Dorohoi. (prof. Ilarion Mandachi)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO