„Să pierzi un frate sau o soră, să pierzi un copil este o durere inimaginabilă”, acestea sunt cuvintele pe care, cu lacrimi în ochi, doamna director Valuţa Murariu a început comemorarea lui Andrei Hriţuleac, continuând: „Andrei, acolo unde ai ajuns să ai linişte, să fii binecuvântat şi să nu cunoşti durerea.”. Doamna director l-a încurajat din punct de vedere muzical, introducându-l în diverse programe artistice, apreciindu-i dăruirea şi faptul că mereu încerca să se autodepăşească.

Andrieş Ana Camelia, o altă persoană care i-a încurajat afirmarea în domeniul muzical şi cu care a colaborat foarte mult, a mărturisit următoarele: „Hriţuleac Andrei (sau Hriţu, cum îi mai plăcea să i se spună) a fost un tânăr deosebit care m-a uimit prin voinţa sa şi lupta sa pentru muzică şi poezie, am stat de multe ori de vorbă cu el; m-a uimit cât poate gândi un băiat la vârsta lui (doar 17 ani), am fost mereu fascinată de dorinţa lui de a ajunge departe, versurile lui fiind atât de profunde… comportamentul lui… toate la un loc m-au determinat să lucrez cu el în muzică, ne făcusem planuri mari, a fost chiar la X Factor unde reuşise la Iaşi, a fost puţin dezamăgit că nu a putut merge mai departe la faza naţională la Bucureşti, însă i-am spus: „Nu-i nimic, vom merge la Românii au talent!”. Plănuisem ca anul 2015 să fie plin de realizări, mai ales că avea multe versuri care le vedea pe muzică, dar această durere cumplită care probabil l-a terminat, a oprit şirul lucrurilor propuse. Sunt însă mulţumită că am făcut şi eu ce am putut pentru el, ba chiar m-a numit „sora” sa… Andrei a fost un fenomen, a cunoscut mulţi oameni, le-a vorbit cu pasiune şi a trăit intens fiecare clipă din viaţă!”

„Andrei nu a fost un copil, a fost un om matur, l-am considerat cel mai bun prieten al meu”, a declarat domnul profesor Bara Haqi Abdulbaki.

Pe parcurs, au fost prezentate filmări atât personale, cât şi de la spectacolele la care a participat.

Sora sa, Iasmina Andreea, cu lacrimi în ochi,  i-a citit creaţiile literare apărute în publicaţiile seminarului la care a învăţat, toată lumea simţindu-i durerea din voce.

Domnul Titus Tomiuc, preşedintele Cenaclului „Editor”, a scos în evidenţă trăsăturile excepţionale de caracter pe care le-a avut: spirit de sacrificiu, altruism, spunând în continuare că prin creaţia sa poetică Andrei şi-a câştigat dreptul la nemurire, deoarece poeții nu mor niciodată. După cum spunea Nichita Stănescu, „poezia este o lacrimă care plânge cu ochii”, având „în ea ceva de divin”, „înger palid cu aripi curate” (Mihai Eminescu).

Berbecel Eduard: „am avut ocazia să îl cunosc pe Andrei Hriţu’ şi mi-am dat seama şi cred că oricine ajunge la aceeaşi concluzie referitoare la talentul deosebit al colegului nostru în ce priveşte poezia, versurile, recitarea lor şi muzica sa hip-hop. Poezia sa este încărcată de sensibilitate, maturitate şi inteligenţă, iar muzica sa se remarcă prin pragmatism. Dumnezeu să-l ierte!”.

Ramona Ion a remarcat faptul că „Andrei a fost un băiat deosebit de la care puteai învăţa lucruri pozitive, care încerca să îşi împlinească visurile şi idealurile precum noi toţi. Din nefericire, în singurătatea unor gânduri, o clipă de umbră i-a întunecat soarele din suflet. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Condoleanţe familiei îndurerate.”

Fraţii Sabin şi Iustin Cojocaru au compus câteva versuri:

„Mă bucur să vă văd aproape,
Prezenţi aici de faţă,
Căci în această viaţă luăm chiar şi povaţă,
Învăţătura noastră, a celor prezenţi de faţă,
Că inima e una, ce cere alipire,
Prin a noastră inimă să fie,
Doar iubire, iubire pentru Andrei;
Ce a lăsat în urmă, familia, sora şi neamul, prieteni, colegi,
Să nu-l uităm în grabă,
Să fim şi noi poeţii ce el ne-a învăţat prin educaţia sa,
Că poezia, proza,
Te face să înţelegi
Cuvintele frumoase, ce tre’ să le culegi,
Cu inima, cu dorul, să-nţeleagă spectatorul.
Că nu putem uita ce este proza sa,
Cuvinte mari, frumoase de el alese.
Cu trecere prin voci, să înţelegem,
Că nu, doar poezia, proza ce el ştia să o scrie
Ci i-a mai plăcut ceva, HIP-HOP-ul în revenire,
Era un om sensibil,
Cu multe calităţi; dar ce era mai bun,
Să fie cu noi toţi;
Aici de faţă, cu noi să cerem o părere,
De la fiinţa noastră dragă, ce cerne printre stele,
Să ne rugăm cu drag,
Povestea lui a fost brutală,
Ce numai el a luat-o în gândul lui,
Mereu pe veci povestea toată.
Închei, prin a vă spune,
Să nu uitaţi un nume,
Să fiţi cu gândul, mereu,
La ANDREI, prietenul meu.”

După care tatăl lor a rostit şi el câteva lucruri: „Noi nu uităm ce am pierdut, noi ştim ce am câştigat: un suflet bun de neuitat, ceva ce nouă ne rămâne, o nouă şansă, un renume; să nu crezi că eşti abandonat, noi suntem lângă tine cu trupul, cu sufletul curat să nu uităm de tine ANDREI”, care a fost remarcat de faptul că mereu a fost respectuos, că a fost un om de cuvânt, gata să sară mereu în ajutor.

Rândurile de mai jos vor reprezenta gânduri ale prietenilor săi apropiaţi:

Oana Roman - „Nu vreau să vorbesc despre tine la trecut pentru că nu eşti şi nici nu vei fi. Eşti în prezent, alături de mine, alături de noi toţi.”, după care i-a compus următoarele rânduri:

„Sus la cer te-ai înălţat!
Regret ș-acum căci tu ai plecat
Sus la cer Dumnezeu te-a chemat
Un înger bun, El și-a găsit
Și-a lăsat pământul dezgolit.
Hrițu’ se numește,
Frumos nume, nu am ce spune
Un chip angelic ca o rază de lumină
El ne privește cu bucurie dintr-o altă lume
Un zâmbet cald el a lăsat
Și la cer s-a înălțat.
Mii de stele strălucesc
Dar a ta e cea mai tare,
Căci tu ai plecat,
Si strălucește tot mai tare
O, Doamne Tu prea bun,
De ce l-ai luat acum?”

„Andrei! copil bun, lucruri legate de el : talent, atitudine, bun simţ, suflet mare !! L-am cunoscut pe Andrei la grupul A.T.O.R, zâmbea tot timpul, tot timpul se implica în orice activitate legată de grup!! ...zi tristă, pierd al doilea prieten! Acum am doi îngeri păzitori, însă nu ştiu dacă să mă bucur sau să plâng! .. Mi-a lăsat un gol în suflet .. Mă rog pentru el, Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibă-n pace!!” (Adriana Pricopie)

„Hriţu’, dragul meu prieten, vei avea mereu un loc special în inima mea! În mintea şi sufletul meu eşti prezent, nu ai plecat! Îmi lipseşti, îmi e dor de tine. Nu te voi uita niciodată, mâţa ta mică şi creaţă.” (Alexandra Huminiuc)

„Hriţu’, aşa cum ai vrut să-ţi spună toţi prietenii tăi şi nu Andrei, să ştii că ai fost, eşti şi vei fi mereu în sufletul nostru.” (Claudia Coşman)

„Andrei Hriţuleac a fost un elev foarte bun, mereu isteţ si ambiţios! Dornic de a crea ceva nou...Pasiunile lui erau muzica şi versurile, care au intrat în inimile tuturor! Era un băiat credincios, căruia-i plăcea Ortodoxia, binecuvânta pe oricine, avea o inimă mare, ajuta oricând pe oricine aflat in necaz, cât şi o slăbiciune pentru animăluţe.” (Ştefan Nicoleta-Simina)

În concluzie, Andrei a fost un tânăr care a iubit viaţa, şi-a iubit familia, a fost la rândul lui iubit, a avut o sensibilitate aparte, iar pe scenă, locul unde îşi spunea poveştile de viaţă şi sentimentele prin cântece, a dat tot ce a avut mai bun, punând enorm de mult suflet.

De la ora 18:00, participanţii au avut ocazia de a lansa lampioane în amintirea lui Andrei, în ciuda vremii nefavorabile.

Următoarea şedinţă a Cenaclului „Editor” va avea loc, duminică, 19 ianuarie a.c., de la ora 12:30, ocazie cu care se va discuta despre Mihai Eminescu. (a consemnat pentru Dorohoi News – Valeriu Aparaschivei)

 Autor: DorohoiNews.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO