Înălţarea Domnului, una dintre cele 12 mari praznice împărăteşti ale creştinătăţii, este prăznuită în ziua de joi din săptămâna a şasea de după Paşte.

La 40 de zile de la Învierea Domnului, creştinii sărbătoresc Înălţarea Mântuitorului Iisus la ceruri, un eveniment important din viaţa sa pământeană.

În tradiţia populară, marele praznic pentru Înălţarea Domnului aminteşte de ziua când Iisus s-a urcat la ceruri şi este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoşeşti, respectate în popor de sute şi sute de ani.

În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, un cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care în traducere înseamnă  (Mântuitorul).

Legenda spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălţarea Domnului, alături de Apostoli. El era un om bun şi vesel şi, de aceea, la praznicul Înălţării Domnului este bine ca oamenii să-i urmeze exemplul: să fie bine dispuşi, să evite supărările şi să nu-şi facă necazuri unul altuia.

Totodată, sărbătoarea Înălţării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii în comunitatea în care au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiţii va domina veselia, iar necazurile şi ghinioanele se vor îndepărta de gospodăria respectivă.  

Îm tradiţia populară, se spune că de la Paşte şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele persoanelor care trec la viaţa veşnică în acestă zi ajung direct în rai, fără să mai treacă prin temuta judecată de apoi.

În ajunul sărbătorii Înălţarea Domnului se adună flori de alun

În unele localităţi din Transilvania şi din Argeş, fetele şi flăcăii  merg noaptea, în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului în alunişuri,  să culeagă  flori de alun, care înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile. Se spune că aceste flori au puteri magice şi trebuie  păstrate alături de busuiocul sfinţit la Bobotează. Împlinirea acestui ritual aduce sporul în gospodărie, menţine armonia şi dragostea în familiile care păstrează aceste obiceiuri.

De Înălţarea Domnului se împart căniţe cu păsat fiert în lapte

Pentru sporul casei, în numeroase zone din ţară gospodinele  prepară păsat fiert în lapte dulce. Păsatul este mălaiul măcinat mai mare care se fierbe în apă, cu puţină sare şi cu vanilie. După de a fiert, se adaugă lapte şi preparatul este lăsat să mai clocotească circa trei minute. Când se mai răceşte, păsatul fiert în lapte,  specific praznicului, se toarnă în căniţe, care se împart copiilor şi săracilor.

Ce se face la Înălţarea Domnului pentru înmulţirea nucilor şi a viţeilor

Un obicei cu efecte benefice asupra sporului la recolta de nuci şi la înmulţirea viţeilor se păstrează în multe zone ale ţării. Gospodarii taie fire de păr din vârful cozii vitelor din gospodărie şi le îngroapă într-un furnicar, rostind urarea: “Să dea Dumnezeu să fie atâtea nuci şi viţei, câte furnici există în acest furnicar!”

Înălţarea Domnului: până la Ispas se finalizează semănăturile

Semănăturile trebuie să se încheie până în ziua de Ispas. În gospodăriile unde nu se respectă obiceiul şi se mai seamănă şi după ziua de Ispas, culturile respective nu vor da roade.  

Înălţarea Domnului, întâmpinată cu ouă roşii şi preparate tradiţionale

La Înălţare, este ultima zi din an când se vopsesc ouă roşii, ca şi la Paşte, şi se sfinţesc la biserică. La sfârşitul slujbei, se împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde şi rachiu.

De Înălţarea Domnului, salutul credincioşilor este: "Hristos s-a înălţat!"

În această zi, salutul credincioşilor este: "Hristos s-a înalţat!", iar răspunsul este "Adevărat s-a înălţat!”.

Înălţarea Domnului: pentru sănătate se poartă frunze de nuc la brâu

În numeroase localităţi din Muntenia, bărbaţii păstrează tradiţia şi  poartă frunze de nuc la brâu, pentru a nu  avea dureri de spate. Mai mult, se respectă această tradiţie pentru că şi Iisus a purtat un mănunchi de frunze la brâu în ziua Înălţării Sale la cer.

GALERIE FOTO