Cu un an mai mare decât fratele său Ion (marele fizician de mai târziu), Gheorghe Plăcinţeanu s-a născut la Dorohoi la 13 august 1894. Tatăl său, Ion Plăcinţeanu, era unul din medicii veterinari ai oraşului Dorohoi.

Părinţii au dorit ca ambii copii să înveţe la cele mai bune şcoli. Ca urmare, Gheorghe va fi înscris la cea mai bună şcoală primară din localitate – Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh. Asachi”, absolvind-o în 1904. Aici l-a avut ca învăţător pe renumitul institutor Dumitru Romanescu, care era şi directorul şcolii. Traseul a fost asemănător cu al fratelui său: a urmat cursurile liceului „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad, dar ultimele clase liceale le-a urmat la Liceul Naţional din Iaşi pe care l-a absolvit în 1912. La dorinţa lui, părinţii îl înscriu în continuare la Facultatea de Medicină din capitala Moldovei, devenind, la absolvire în 1920, medic. S-a specializat în continuare în domeniul chirurgiei, obstreticii şi ginecologiei. Pentru completarea cunoştinţelor şi, mai ales, pentru a lua contact cu medicina occidentală, frecventează timp de câţiva ani facultăţile de medicină din Berlin, Viena şi Paris.

Întors în ţară, şi-a dat doctoratul la Institutul de Medicină din Iaşi în specialitatea obstretică. Activitatea practică şi-a început-o încă din vremea studenţiei, la spitalul „Sfântul Spiridon” Iaşi, vecin cu facultatea.Timp de 9 ani, până în 1934, a lucrat ca medic primar la Iaşi, specializându-se pe parcurs în domeniul chirurgiei.

Trebuie specificat faptul că în timpul primului război mondial, când spitalele din Iaşi erau arhipline cu soldaţi răniţi, Gheorghe Plăcinţeanu, deşi încă nu-şi terminase studiile universitare, a lucrat cot la cot cu medicii consacraţi pentru salvarea vieţii răniţilor. A avut şansa de a-şi putea însuşi cunoştinţe de la medicii renumiţi ai Iaşului – Paul Anghel, N. Hotolomei sau Ion Tănăsescu.

După război a funcţionat o scurtă perioadă ca medic secundar la o maternitate din Chişinău, iar între 1925-1934 a fost medic primar la maternitatea „Ghica Vodă” din Iaşi, dar şi la Spitalul de Asigurări Sociale din Iaşi sau Paşcani.

Dar, cea mai importantă rămâne cariera sa didactică universitară, desfăşurată timp de 20 de ani, până în 1950, la Facultatea de Medicină din Iaşi. A fost, an de an, pe rând, aspirant şi preparator, apoi asistent la clinica chirurgicală; din 1938 devine profesor de chirurgie, obstretică şi ginecologie. Din mâinile sale şi sub directa sa îndrumare s-au format mulţi medici specialişti care au operat ulterior în spitalele din Moldova şi nu numai. A scris multe cursuri de specialitate, după care studenţii şi-au însuşit arta medicinei chirurgicale; a publicat mereu în revistele de specialitate din domeniul medicinei peste 150 de lucrări.

În anul 1951 se transferă la Bucureşti la spitalul „Cantacuzino”, unde va lucra până în 1957, când se pensionează. Dar, fiind un renumit specialist, a mai lucrat câţiva ani la Policlinica specială nr. 1 din Bucureşti. Cât timp a lucrat la Bucureşti a fost solicitat să pună la punct unităţile medicale din Bârlad, Ploieşti şi Târgovişte.

Soţia sa, Clemansa, era profesoară la Conservator, iar fiica sa Sorana este regizoare la Bucureşti. Excelentele realizări şi lucrări din domeniul medical ale lui Gheorghe Plăcinţeanu au fost unanim recunoscute, Societatea Institutului de Chirurgie Bruxelles alegându-l membru. De asemeni, Societatea de Chirurgie din Berlin şi cea din Paris i-au conferit şi ele titlul de membru . Şi, nu în ultimul rând, Societatea de Chirurgie din Bucureşti l-a primit în rândul membrilor săi. Societatea Ştiinţelor Medicale din România l-a ales şi ea ca membru pe doctorul docent Gheorghe Plăcinţeanu.

S-a stins din viaţă la 28 august 1982, în Bucureşti. Soţii Clemansa şi Gheorghe Plăcinţeanu au avut şi un fiu – Gheorghe, medic, născut la Iaşi în anul 1924. Dar, acesta a făcut greşala de a se îndrăgosti în anul 1955 de actriţa Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, o artistă mediocră şi … căsătorită. Relaţia nu era deloc pe placul tatălui artistei. Ca urmare, tânărul medic a fost arestat sub acuzaţia falsă  de „contrabandă” (dr. Ion Plăcinţeanu tocmai primise ca atenţie de la un prieten care fusese peste hotare câteva perechi de ciorapi. A fost ocazia şi motivul pentru liderii comunişti de a „fabrica” un întreg dosar acuzator la adresa medicului Ion Plăcinţeanu). Tatăl tânărului Ion era şi el un mare medic, avea rezultate excepţionale în activitate şi nu i s-a putut reproşa nimic. Fiul a fost totuşi eliberat, însă a fost urmărit şi şicanat de Securitate în continuare. A fost rearestat în 1959 împreună cu fizicianul Plăcinţeanu Ion – unchiul său. Ambii au fost schingiuiţi în închisoare pentru a recunoaşte vini imaginare. Fizicianul Ion Plăcinţeanu a decedat în anul 1960, bolnav de inimă. Tânărul doctor Gheorghe Plăcinţeanu, grav bolnav şi el, a decedat în condiţii inimaginabile la 1 mai 1961, după ce, atât ministrul de interne Alexandru Drăghici şi comandantul închisorii – Pantiuşa, au refuzat cererea de a fi transferat la un spital pentru tratament.

Mai puţin cunoscut de intelectualitatea dorohoiană, sperăm ca acest mic medalion să confere renumitului medic chirurg Gheorghe Plăcinţeanu locul pe care-l merită în galeria  personalităţilor ce s-au născut în acest oraş. Prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO