Învăţământul dorohoian a beneficiat, chiar de la începuturile sale, de cadre didactice cu adevărat de excepţie. De-a lungul anilor, de la prima şcoală de stat înfiinţată la Dorohoi în 1851 - Şcoala Primară Publică nr. 1 de băieţi - şi până astăzi,la catedră s-au aflat oameni dedicaţi meseriei lor şi, care, cu resposabilitate, încercau să-i instruiască pe copii, să-i educe în aşa fel încât să ajungă buni cetăţeni şi patrioţi. Prin „mâînile” lor au trecut zeci de mii de elevi. Dintre ei mulţi au devenit ulterior mari personalităţi ale culturii, artei, sportului, ştiinţei, politicii şi alte domenii ale vieţii sociale.

Unele cadre didactice nu s-au mulţumit doar să predea la catedră,ci s-au implicat în acţiuni de îmbunătăţire a calităţii învăţământului, au editat manuale pertinente după propriile concepţii. De exemplu, în anul 1930, institutorii Elena Cuparencu şi C. Ungureanu au editat manualul pentru clasa a II-a primară „Geografia judeţului Dorohoi”. Elena Cuparencu, înainte de a veni la Dorohoi în anul 1915 fusese institutoare timp de 4 ani la Şcoala Română din Constantinopol.

Manualul de geografie citat mai sus este o adevărată lecţie de patriotism şi preţuire a plaiurilor natale. La pagina 35 citim: „Noi trăim în oraşul Dorohoi, oraş mare şi frumos, întemeiat de mult, de foarte mult timp, poate de pe vremea strămoşilor noştri Traci./ Prin oraşul nostru trece râul Jijia, în care mulţi copii se scaldă vara şi prind peştişori. /Dorohoiul are mai multe mii de locuitori. Are case multe şi dese, cele mai multe sunt de zid şi acoperite cu tablă. Străzile oraşului nostru sunt largi, pietruite şi cu trotuare pe margini. Noaptea este luminat cu electricitate... Sunt prăvălii frumoase în Dorohoi. Sunt şcoale multe şi biserici mari. Prefectura şi primăria sunt clădiri foarte frumoase. Sunt şi străzi mai înguste, de aceea se numesc stradele sau uliţe... Toţi ne iubim oraşul, căci cei mai mulţi aici ne-am născut şi cu toţii aici trăim”. La pagina 72, manualul se incheie cu o proproziţie ce ne trezeşte cele mai frumoase sentimente de patriotism: „România este una din ţările cele mai frumoase de pe pământ.”

Acţiunile ei pe linia educării patriotice  a copiilor nu erau vorbe goale, de paradă. Cu mijloace proprii a publicat albume de cusături ale portului naţional românesc,din vânzarea cărora a folosit fondurile pentru azilul de orfani din Dorohoi. A atras elevele să îndrăgească portul nostru naţional, instruindu-le în arta cusăturilor şi confecţionarea de cămăşi populare, ştergare artizanale, broboade cu motive populare, lăicere, milieuri etc., considerând că „aceste obiceiuri sunt o parte integrantă din viaţa noastră”.

Volume ca Izvoade moldoveneşti, Izvoade din zona Iaşiului, Motive şi ii, Cusături româneşti, Caiete de cusături, Lăicere şi covoare moldoveneşti, Cusături din Nordul Moldovei ş.a. confirmă din plin înaltul ei simţ patriotic ce-l voia înrădăcinat şi în rândul tineretului.

Dar, gestul care o onorează în mod deosebit pe institutoarea de excepţie Elena Cuparencu este transformarea superbei ei vile de pe strada Başotă (actualmente str. Cuparencu) în muzeu. Clădirea, construită în 1923-1924 conţinea 4 încăperi la subsol, 15 încăperi şi 2 balcoane la parter, 11 încăperi şi 3 balcoane la etaj, alături de garaj, atenansă, magazii, anexa pentru slujitori şi foarte multe straturi de flori. Toate erau înconjurate de un şir de copaci majestuoşi. Întreaga gospodărie a donat-o primăriei oraşului nostru cu scopul expres de a se amenaja în ele muzeul oraşului.

Este un fapt ce spune mai mult decât orice tiradă despre patriotism. Însăşi viaţa Elenei Cuparencu impresionează profund şi poate fi şi astăzi un exemplu de lecţie pentru educarea copiilor în spirit patriotic. (Prof. Dorina Mandachi)

GALERIE FOTO