În perioada 25-28 iulie, tinerii din comuna Șendriceni, au avut prilejul să experimenteze o experiență unică în viață și să participe la cea de a două ediție a „Taberei din pridvorul satului", organizată de Departamentul de Misiune pentru Tineret al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei prin Asociația Tineretul Ortodox Român, al cărei motto este „Împreună pentru tineri".

Tabăra s-a desfășurat în curtea Liceului Tehnologic „Alexandru Vlahuță" din Șendriceni, dar la care au avut oportunitatea să participe și copii din satul Pădureni sau din orașul Dorohoi, având ca părinte paroh pe Onofrei Marius, respectiv Pleșca Florin. În total au luat parte aproximativ 120 de tineri.

Unul dintre scopurile principale ale taberei este acela de a reuni tinerii într-un mediu ambiant, plăcut, în care participanții să reușească să scape de anumite complexe, să fie înconjurați de multă iubire și voie bună și să fie puși în valoare, fiindcă așa cum zice o vorbă "Marile talente sunt rare și tot rare sunt cazurile când ele se recunosc pe sine." De asemenea, tinerii au șansa de a se cunoaște mai bine între ei, de a comunica și de a uita de grijile de acasă, pe care mulți din generația de astăzi, nu ar trebui să le aibă. Fiecare vară are povestea ei, iar printr-un astfel de eveniment, cu toții pot începe să își scrie propria poveste. Au un început de la care pot face pași importanți înainte.

Totodată, principala motivație în jurul căruia este construit tot acest proiect, este acela de a aduce tinerii mai aproape de biserică. Prin discuțiile cu voluntarii, rugăciune, dar mai ales la unul dintre cele mai noi și importante ateliere, apărute în noul val și anume "ÎNTREABĂ PREOTUL", participanții au putut găsi răspunsuri la multe dintre întrebările cu caracter religios, dar și psihologic. Răspunsurile din partea părinților Onofrei&Pleșca au fost detaliate cu exemple clare și la obiect, în cât fiecare dintre cei prezenți să reușească să perceapă ideea de bază și să înțeleagă mesajul transmis. Tabăra din pridvorul satului încearcă să arate adevărata față a bisericii și anume că nimeni nu e în pericol, dacă merge de câteva ori pe lună la Sfânta Liturghie și că pe lângă liniștea sufletească, oricine poate avea și alte beneficii, precum participarea în tabere și evenimente cu tematică religioasă, în care tinerii au șansa să exploreze un "tărâm necunoscut" care ascunde atâtea mistere care așteaptă să fie elucidate.

Timp de 4 zile, tabăra din pridvorul satului Șendriceni, a fost desprinsă din RAI. Fiecare zi era un dar de la Dumnezeu, iar prin rugăciune și credință, făceam un pas înainte. Un pas spre biserică, iar cei prezenți puteau realiza că toate cele petrecute, nu au fost oferite doar de voluntari, ci au fost oferite de la Cel de Sus. Cei peste 100 de copii au avut ocazia să învețe tir cu arcul, dansuri pe diferite stiluri muzicale, art-attack, educație financiară, practică religioasă, prim-ajutor și așa mai departe. În tot acest interval nu au existat puncte moarte. Entuziasmul, zâmbetele și râsetele au conturat acel cadru perfect în care s-au desfășurat toate activitățile. Jocurile olimpice, dar și vânătoarea de comori au ținut participanții conectați la atmosfera în care se desfășura tabăra, făcându-i să devină competitivi și să învețe să lucreze în echipă, deoarece doar împreună pot câștiga. Vânătoarea de comori a reprezentat un oarecare punct culminant al taberei în care toată lumea a dat 200% și au încercat imposibilul care s-a dovedit a fi posibil. Aceasta a durat mai mult decât de obicei, fiindcă în principiu o vânătoare de comori se întinde pe parcursul a aproape 2-3 ore. Ei bine, aici a durat peste 4 ore și asta a făcut-o să devină GENIALĂ. Cu toții s-au zbătut până la ultimul strop de energie, lucru de apreciat mai ales că forța și vlaga echipelor venea din partea celor mai mari care de cele mai multe ori sunt cei mai dezinteresați, dar nu și aici.

O tabără de 10, cu participanți și organizatori de nota 100. O tabără la care nu a existat niciun impediment sau aspect negativ. Nu există grad de comparație cu alte tabere și dacă ar exista, acela ar fi superlativul. Un eveniment nemaipomenit pentru un colectiv nemaipomenit. Un sat care nu zice prea multe la prima vedere, ascunde sub tâmple și coroanele pomilor, un viitor strălucit. Tineri cu un caracter deosebit, uniți, sinceri, misterioși și ambițioși.

De altfel, tabăra nu ar fi fost posibilă fără ajutorul celor 8 voluntari, dar și a celor 2 coordonatori, Bianca Batîr și Justinian Curelariu care împreună au reușit să alcătuiască o adevărată echipă, completă și completată până la ultimul detaliu. Acești tineri și-au alocat din timpul pe care și-l puteau epuiza în vacanțe exclusiviste sau prin petreci în diferite cluburi, pentru a-i aduna pe cei doritori în cea mai frumoasă experiență a vieții lor care poate în anul ce urmează să vină, se va repeta, dar asta depinde de mai multe lucruri.

Ediția din acest an s-a dovedit a fi un real succes, atât pentru tineri, voluntari, dar cât și pentru organizatori, mulți dintre copii neavând ocazia de a participa într-o tabără sau de a avea la dispoziție oameni care să se joace permanent cu ei, împărtășindu-le din experiența lor de viața.

„Șendriceni e un mic sat în apropierea celui în care încă continui să cresc și să mă descopăr pe mine însămi. Când auzeam numele acestui sat, nu simțeam cine știe ce sentiment, mai degrabă, eram indiferent și treceam mai departe. Acum însă e cu totul diferit. A fost a treia tabără din acest an în care am fost voluntar și am pășit cu mari emoții, fiindcă fiecare început e dificil. Însă m-am uitat în jur și am prins încredere...știam că va fi bine și că finalul va fi mai special decât cel al unui basm. Acum, la peste o săptămână distanță de la încheierea taberei, nu am cuvinte să descriu ce am simțit, ce simt și ce voi simți în vremea ce urmează să vină. M-am simțit mai bine decât acasă. Voiam să nu se mai termine. Am văzut oameni, am găsit prieteni și mi-am format o familie de suflet cu cei prezenți acolo. M-am simțit liber și am fost foarte deschis, fiindcă am vrut ca cei de acolo să mă cunoască exact cum sunt eu de fapt. Nu vreau să vorbesc prea mult la trecut despre tabără de la Șendriceni, fiindcă e o carte deschisă la care am adăugat am scris primul capitol, dar povestea încă așteaptă o continuare care sper să vină cât mai curând. Când voi mai auzi numele acestui sat, îmi vor veni multe în minte și poate chiar, vor apărea urme de regret. Îl voi numi A DOUA MEA CASĂ și satul în care am plecat, dar în care m-aș întoarce în fiecare moment al zilei. Nu doar că îmi doresc să mă întorc, dar îi asigur pe toți, că mă voi întoarce. Le mulțumesc voluntarilor că m-au suportat și mi-au îndurat multe, nu voi mai detalia care sunt acestea, deoarece deja le știu cu toții. Le mulțumesc pentru discuțiile deep la focul de tabără, de momentele petrecute împreună și pentru că sunt parte din mine, indirect, dar și direct. De asemenea vreau să le mulțumesc participanților mei favoriți pe care nu cred că am cum să îi uit. M-au primit cu brațele deschise și încă simt că există acea breșă special amenajată pentru mine care îmi va permite să mă reîntorc, ori de câte ori va fi nevoie. Sunt încă conectat fizic, mental, dar mai ales emoțional la tot ce a fost acolo și le mulțumesc pentru absolut tot. Ați fost geniali și sper să ținem legătura! Îi mulțumesc și părintelui Marius Onofrei care a fost acolo, ori de câte ori am avut nevoie de ceva și care a trăit la intensitate maximă, fiecare clipă alături de participanți și voluntari. Un părinte paroh care continuă să copilărească și care reușește mereu să lase ceva în urma sa!” (Rareș Răileanu - Voluntar Dorohoi News, dar și în proiectul „Tabăra din pridvorul satului”)

GALERIE FOTO