În plină pandemie amenințătoare, cu autoizolarea noastră necesară, în mediul domestic liniștit, avem timp să răsfoim albumul amintirilor... Ni se perindă prin fața ochilor, dintre filele îngălbenite de ani, clipe de neuitat din viața tumultuoasă a Dorohoiului.

Revista „Realitatea ilustrată” din 7 martie 1939 a publicat în paginile sale un interesant articol intitulat „Reportaj pitoresc din Nordul Moldovei” semnat de Alexandru Mihail. Pe lângă câteva imagini din Dorohoiul acelor ani, autorul amintește de genialul George Enescu, de pictorul Gigi Tomaziu, dar și despre dealul Polonicului. Despre acesta din urmă scria: „De mult de tot se vorbește de un deal întreg, din fața Dorohoiului, care ar urma să fie împădurit cu brazi. Dacă lucrul s-ar fi săvârșit când maestrul George Enescu, copil fiind, venea la Dorohoi să-și cumpere prima lui „scripcă”, acum brazii ar fi mari. Dar nu e prea târziu nici acum. Poate că s-ar putea reface și pitorescul „iezer”, lac secat odinioară, plin de raci, de la a cărui faimă vine și stema județului, un rac.”

Trecând peste aceste file, și, pentru că am amintit de numele marelui muzician de renume mondial, George Enescu, să rămânem pe tărâmul muzicii, prilej cu care să ne amintim și despre rapsozii populari care au trăit pe meleagurile Dorohoiului. Primul nume care trebuie amintit este lăutarul Lae Chioru, cel care, adus lângă copilul George Enescu, i-a lipit pe viață arcușul, i-a dezvoltat simțirea muzicală care peste ani a ajuns să farmece ascultătorii concertelor enesciene.

Peste ani, după 1955, au apărut și alți muzicieni „populari”, care delectau publicul dorohoian cu arcușul, acordeonul sau vocea lor. La mai toate evenimentele orașului, zile aniversare sau simple sărbători organizate la parcul Brazi, la stadion, la Sala Teatrului, sau alte locații, corul sindicatelor, soliști vocali și instrumentali, făceau deliciul numerosului public venit să-i vadă și să-i asculte.

Din noianul de peste 1000 de fotografii ale Dorohoiului vechi din albumul nostru istoric, câteva ne încăntă și astăzi când le privim și parcă auzi ecoul concertelor, reprezentațiilor și execuțiilor muzicale de atunci. Sunt nume de artiști populari locali ce nu pot fi dați uitării. Prin prestația lor au atras publicul iar sălile unde își lansau talentul deveneau arhipline.

Pe strada Grigore Ghica, între Federală și CAR Invățământ era restaurantul Central. Sâmbăta, duminica și alte sărbători, localul, atât în interior cât și afară pe terasă, devenea supraaglomerat. La o bere, garnisită cu renumiții mici de o savoare aparte, dorohoienii veneau în special pentru a asculta vocea neegalată a lui Costandache, care mănuia cu deosebit talent și vioara și acordeonul. Era aproape nevăzător, dar ce simț muzical avea!... Alături de el mânuia arcușul de vioară și talentatul Mișu Șerban.

Pe estrada amenajată la Brazi, un spectacol având ca prezentator pe inimosul Iuliu Mandache, a adus pe scenă corul osașului cu prestația neegalată a acordeonistului de un deosebit talent Otto Serdocz. Uralele publicului spun mai mult decât orice cuvinte. La concertele corului nu lipseau nici muzicanții orchestrei  de la localul „Central”. Pe lângă execuții corale erau prezentate și dansuri populare cu o vivacitate ce electriza spectatorii. Un trio Otto Serdocz, Iuliu Mandache și mai tânărul Vadia Vlasov devenise renumit în oraș.

Un afiș rămas ca amintire din acei ani ne răscolește inima.Un concert de muzică populară și ușoară, sub conducerea muzicală a doctorului A. Șapcaru și aranjamentele muzicale asigurate de N. Năstase, cu soliștii vocali Matilda Grigorescu, Margareta Calinciuc, Iuliu Mandache și doctor Radu Zarojanu alături de execuția la chitară electrică a lui Pascu Valentin nu avea nevoie de reclamă și acțiuni de mobilizare și atragere a publicului. Melodiile interpretate de Iuliu Mandache răsunau de nenumărate „bis”-uri, iar vocea de tenor a doctorului Radu Zarojanu ridica în picioare spectatorii...

Erau ani animați, publicul știa să aprecieze frumosul și viața, spectacolele organizate erau pe gustul dorohoienilor și dădeau culoare orașului. Toți dădeau glas tinereții, făceau aceste acțiuni cu inima și din dăruire pentru artă, din dragoste pentru Dorohoi fără a li se îngroșa conturile bancare.

O, tempora...... (prof. Dorina Mandachi)

GALERIE FOTO