„Starea culturală a unei societăți se cunoaște după spiritul ei conservativ…”

Astfel începea un articol dintr-o publicație dorohoiană din perioada interbelică, care făcea o scurtă prezentare a primului muzeu (?)de la Dorohoi, cel înființat de învățătorul Grigore Racoviță, care a cutreierat sate și orașe și a adunat ”mărturii” ale civilizației străvechi.

În anii următori a luat ființă un alt muzeu care a funcționat în Casa Cupareancu și a purtat numele de ”Muzeul Dorohoiului”.

O altă existență efemeră a fost cea a Muzeului de Istorie, care a funcționat și într-o clădire de pe strada Al. Sahia. S-a stins prea repede, din păcate, odată cu dispariția județului Dorohoi (1968), la mijloc fiind interese politice și de natură economică.

În prezent, Dorohoiul se mândrește cu cele două muzee: Muzeul ”George Enescu” și Muzeul de Științe ale Naturii,ambele luând ființă în aceeași perioadă- anii 50 -prin inițiativa unui grup de intelectuali dornici să contribuie la înălțarea culturală a dorohoienilor.

”MUZEUL DOROHOIULUI”
Un oraș ca Dorohoiul, cu o”vârstă” demnă de invidiat – 610 ani – și cu o seamă de personalități care au strălucit - nu doar pe plan local sau național – ar avea ce să povestească și din ”experiența” lui să-și îndrume fiii săi spre un viitor mai luminat! 

Cuvintele Mitropolitului Pimen Georgescu: ”Un popor care își uită trecutul sau îl disprețuiește, își slăbește temelia și existența lui e șubredă iar zarea viitorului lui nu se vede decât în ceață și nesiguranță” și cele ale celui mai mare istoric al nostru, Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”, sunt edificatoare în acest sens.

Motivațiile înființării unui MUZEU AL DOROHOIULUI este benefică și binevenită sub toate aspectele: ”repară” o greșeală făcută prin desființarea fostului muzeu de istorie precum și cea adistrugerii imobilului pe care Dorohoiul l-a primit donație (de la familia Cuparencu) în acest scop; va scoate de sub praful uitării multe documente, fotografii și obiecte care vor aduce aminte dorohoienilor (și nu numai) de rădăcinile lor; vom aveaun spațiu unde să ne putem reîntâlni cu trecutul și totodată să comemorămanumite evenimente sau personalități; Dorohoiul va putea avea oricând un loc reprezentativ pentru el, o carte de vizită a sa, un itinerariu în istoria orașului pentru toți musafirii ce vor poposi pe aceste meleaguri…

„Cei mai aprigi sau dornici în păstrarea trecutului nostru suntem fără dar și poate noi - moștenitorii în fapt a ceea ce străbunii noștri ne-au lăsat!E păcat ca fapte, oameni, documente, etc să stea bine conservate sub praful uitării sau chiar al necunoașterii când acestea ar putea fi aduse în prezent pentru cei dornici să se întâlnească cu trecutul, să-l cunoascăși săînvețe din el!”

Nu pot să mă eschivez în a spune că Dorohoiul a rămas în urmă în ce privește prețuirea istoriei și a valorilor pe care le are. Dacă la mijlocul secolului trecut Dorohoiul a fost un exemplu pentru alte orașe (aveam primul muzeu de istorie din zonă), astăzi – al doilea oraș ca importanță din județul Botoșani – este … codaș! Trebuie să luăm exemplul Darabaniului, a Săveniului sau chiar a Flămânziului care au găsit puterea să o facă! Și noi putem, dacă … 

O.M.

GALERIE FOTO