La numai câţiva kilometri de Dorohoi, pe un drum lateral ce se desparte de şoseaua Sucevei şi urcă spre pădure, se află satul Horlăceni, cea mai veche aşezare din Moldova, aşa cum consemnează documentele istorice. De numele acestui sat se leagă şi o biserică de lemn cu o îndelungată istorie.

Aşezat sub protecţia unor codri adânci, ce odrăslesc, de veacuri, pe dealurile din jur, Horlăcenii sunt feriţi de zgomotul şi graba unui nu prea îndepărtat trai citadin. Un sat patriarhal, cu case aşezate cuminţi pe colinele domoale ce coboară dinspre pădure şi care închid aşezarea, ca într-o cetate. Am nimerit aici în Săptămâna Patimilor, înaintea marii sărbători, un timp menit liniştii şi aşteptării, dar şi curăţeniei. Căci în lumea satului Paştele se aşteaptă nu doar curat la suflet şi în gând, ci şi într-o deplină primenire a caselor şi grădinilor. Într-un aşa timp încărcat de emoţie, sătucul dintre dealuri, cu toate tonurile de verde ale primăverii deja aciuate pretutindeni, seamănă cu o odaie pregătită de sărbătoare, gata să primească în ospeţie pe oricine i-ar trece pragul.

Pregătiri şi prefaceri am găsit şi la bisericuţa de lemn “Sf. Împăraţi”, una dintre cele mai vechi din judeţul Botoşani. Ridicat în vârf de deal, în centrul fostei vetre a satului, acest miniatural lăcaş serveşte comunităţii de mai bine de două veacuri. Astăzi, în jurul său, sus, sub poala pădurii, se mai găsesc doar câteva case. Satul s-a dezvoltat în vale, mai aproape de şoseaua asfaltată ce leagă Dorohoiul de Suceava, însă biserica a rămas acolo, pe deal, ca un simbol al rezistenţei şi trăiniciei.

Croită din bârne de stejar cioplite din bardă, din lemnul “de pe loc” bisericuţa a ţinut piept timpului, însă cu urme vizibile pe veşmântul său fragil. Tocmai de aceea parohul locului, pr. Elidor Pintilie, a iniţiat, cu sprijinul şi consilierea specialiştilor de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Botoşani, un amplu şi migălos proces de restaurare. “Totul era degradat când am ajuns aici, ca preot. Probabil şi pentru că, fiind filie, în această bisericuţă se slujea doar periodic. Am început prin a restaura obiectele vechi, de cult, pe care le-am găsit în biserică, iar acum am început şi sperăm să finalizăm cu bine lucrările de restaurare a bisericii. Încercăm  să o aducem în duhul ei”, explică pr. Elidor Pintilie, paroh la Horlăceni din 2007.

Lăcaşul de la Horlăceni a fost ridicat la 1779, pe cheltuiala boierului Constantin Stroici, stăpânul de atunci al moşiei Horlăcenilor, cel care a ctitorit şi biserica de la Prelipca, un sat din imediata vecinătate. Legenda spune că pe locul actualei biserici de lemn de la Horlăceni domnitorul Vasile Lupu ar fi ucis nişte boieri trădători.

Biserica de lemn cu hramul “Sf. Împăraţi” de la Horlăceni (com. Şendriceni) este construită din bârne de stejar, încheiate la colţuri în cheotori şi aşezate pe o temelie de piatră de râu. Pentru o mai bună protecţie împotriva frigului şi a umezelii, de-a lungul timpului pereţii de bârnă au fost blăniţi cu scândură, atât la interior, cât şi la exterior. De asemenea, interiorul a fost tencuit cu ciment în urmă cu 30 de ani. “Acum am decopertat această tencuială, care nu era deloc potrivită la un astfel de monument şi, pentru a avea totuşi  o protecţie, o vom căptuşi pe interior cu lambriu”, a explicat preotul.

Horlăceni, azi parte integrantă a comunei Şendriceni, este, potrivit izvoarelor istorice, cel mai vechi sat din Moldova. Astfel, acesta este pomenit într-un document din 1 mai 1384 prin care Petru I dăruia bisericii catolice din Siret, construită pe cheltuiala mamei sale, Margareta-Muşata, venitul vămii din acest târg, care cuprindea, la vremea respectivă, şi satul Horlăceni. De numele acestei aşezări se leagă astăzi o rezevaţie naturală importantă a judeţului Botoşani. Este vorba de rezervaţia forestieră Ariniş, întinsă pe o suprafaţă de cinci hectare, arie protejată, de interes naţional. Aici creşte arinul negru, o specie arboricolă foarte rară. Sursa: doxologia.ro

GALERIE FOTO