Titlu: Nuntă în cer

Autor: Mircea Eliade (n. 13.03.1907, d. 22.04.1986)

Anul apariţiei: 1938

Scurtă prezentare: Romanul, după cum subliniază și titlul, aduce în prim-plan mitul Androginului, redus la tema cuplului (nuntă), dar și la cel al eternității (cerul). Este o analiză lucidă a sentimentului iubirii prezentată în cele două povești subiective de dragoste, una din prisma lui Andrei Mavrodin, iar cealaltă aparținând lui Barbu Hasnaș.

Andrei Mavrodin, scriitor renumit, se îndrăgostește la prima vedere de Ileana, o femeie atrăgătoare, ceva mai în vârstă ca el. Traiul lor simplu, dar fericit împreună este urmărit de-a lungul poveștii, până în momentul când Ileana hotărăște că este timpul să dea sens dragostei lor, printr-un copil. Rămâne însărcinată, însă refuzul lui Andrei de a deveni tată, intervenția chirurgicală, o face să dispară fără urmă de acasă, lăsându-l pe Andrei într-o durere fără sfârșit.

Cea de-a doua confesiune, a lui Hasnaș, prezintă idila dintre el și Lena, o copilă de cincisprezece ani de a cărei frumusețe se îndrăgostește în tren. Promenada lor la Veneția, clipele petrecute împreună, chiar și interminabilele mici certuri, toate le-au unit într-un cuplu de invidiat. Viața lor ia o altă întorsătură, la intenția lui Hasnaș de a avea un copil, deoarece Lena refuză cu vehemență și totul se termină printr-un divorț urât.

Aceste două povești rememorate de cei doi eroi sunt, în esență, cazuri des întâlnite în istorie, în universul în care trăim astăzi și probabil în perioada ce succede prezentului, idile cu un final mai puțin fericit. Ceea ce este însă de remarcat, este faptul că eroina este întâlnită sub două versiuni erotice: Ileana din prima confesiune, este una și aceeași persoană cu Lena, personajul din a doua confesiune. Este un personaj complementar, iar cele două versiuni ale idilei stau în opoziție, deoarece fiecare dintre cei doi bărbați pe care femeia îi iubise, își doresc să obțină de la ea, exact ceea ce respinseseră celălalt.

Deși scris în vreme ce autorul era în închisoare, romanul este făurit în maniera celorlalte scrieri ale sale, într-un stil concis și clar la o atenție superficială, însă un stil întortocheat și uneori cu note înfășurate într-o aură de basm, la o lectură mai critică.  Citind această carte, sigur îți vei putea face o idee despre ceea ce înseamnă despărțirea în termeni eleganți, vei învăța că nu orice poveste se termină ca în telenovele sau în basme, iar imaginația va încerca să te pună în pielea ego-ului complementar, dincolo de ceea ce crezi că ești...


Citat: ”Mărturisesc că nu sunt orgolios, nu-mi place să mi se vorbească prea insistent despre literatura mea. Sunt încă un bărbat tânăr și am altfel de orgolii decât acelea ale artistului. Cu atât mai puțin îmi place să fiu, cum se spune, admirat. Recunosc, sentimentul acesta este unul real și onest; și eu admir o seamă de oameni, mai ales câțiva artiști, câțiva scriitori. Dar aș prefera să nu știu, să nu simt asta …” ; ” Tu poate crezi că mi-e teamă, că nu vreau să mă leg prea mult de tine. Dar ca să-ți dovedesc …” ; ”Un stol de porumbei sălbatici, vorbi el încet…”; ”Noi amândoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem împotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nuntă.”

 “Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO