Cândva, demult, la marginea unui oraș trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele, cu dragoste și răbdare. În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter mergea în oraș să-și vândă jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, vânzându-le astfel pe mai nimic. Dar asta nu-i scădea cu nimic plăcerea de a face jucării pentru bucuria copiilor.

Într-un an, meșterul vânduse toate jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastră. Știa că acolo locuiește o familie săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii din această casă. Trei copii vorbeau între ei:
-Dacă  am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns...
-Ne-am juca împreună și nu ne-am certa niciodată pentru el.
Batrânul suspină ...  știa că nu mai avea nicio jucărie și tare ar fi vrut să le îndeplinească dorința. Strânse sacul gol la piept si... minune: sacul nu era gol cum crezuse;  de pe fundul acestuia batrânul scoase cu mâinile tremurânde un soldățel de plumb. Mare a fost bucuria celor trei frați sărmani când au vazut că visul lor s-a îndeplinit.

Continuându-și drumul către casă și încă nevenindu-i să creadă miracolul apariției soldățelului de plumb în desaga goală, bătrânul gândea: ”Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere”. Și cum mergea adâncit în gânduri, văzu în zăpadă un pui de căprioară care zăcea neputincios.
-Sărmană făptură, ce te doare?
Apropiindu-se, bătrânul a obesrvat că puiul de căprioară se rănise la un picior. Cum s-a priceput mai bine, bătrânul a legat rana căpriorului și l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede, ca de copil:
-Acum văd că ai, într-adevăr, o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini...

...ca din pământ, a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de șapte reni minunați. Iar hainele sărăcăcioase ale bătrânului se preschimbaseră pe loc în niște straie neobișnuite de culoare roșie strălucitoare. Ca prin vis, bătrânul a urcat în sanie și s-a înălțat în slava cerului înstelat. N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu, a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu fereste mari, luminate. O mulțime de pitici ca și cei din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materiale erau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată. Bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici, iar aceștia făceau cu spor jucării, mereu mai multe și mai frumoase. Fiecare copil din lume putea avea de-acum jucăria dorită.

În seara de Ajun, fiecare casă își primește, în strai de sărbătoare, colindătorii. Ei aduc vestea minunată a nașterii Domnului și urează tuturor semenilor un an bun și îmbelșugat. Târziu, când noaptea se lasă, copiii se cuibăresc în pătucurile lor. În urechi le mai sună încă zvonul de colinde: o ce veste minunată...  Apoi adorm și visează….. Dar vis să fie oare??? Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu cunoaște margini. Niciun copil nu poate fi uitat. Iar acestui bătrân, care s-a gândit la bucuria fiecărui copil, oamenii i-au pus numele, după numele sărbătorii, Moș Crăciun; și așa a rămas până astăzi.

Și nădăjduim, sincer, că așa va rămâne pentru totdeauna: o poveste autentică, cărămidă a caracterului fiecărui omuleț cu suflet pur, munificent.

Să aveți o iarnă cu mulți fulgi de nea și un Crăciun plin de zâmbete! (DorohoiNews.ro, Cristina C.)


Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO