Sfântul Isidor († 251) a trăit pe vremea împăratului roman Deciu (249-251). Neamul său era din cetatea Alexandriei, iar el era înscris în armata împărăţiei, având rangul ce se numea „option”. Sfântul Isidor se afla cu partea sa de oaste în Alexandria, sub ocârmuirea lui Numerian, un duşman aprig al creştinilor. 

Isidor era creştin de mult timp, tare şi viteaz cu trupul, şi avea o viaţă plăcută lui Dumnezeu, pentru că trăia în feciorie, curăţie sufletească şi trupească, rugăciune şi fapte bune, fugind de plăcerile lumeşti şi de necurăţiile păgâneşti, dar fără a mărturisi pe faţă că el este creştin, şi aceasta de frica prigonirilor. Din porunca lui Deciu, oastea de sub ascultarea lui Numerian a fost nevoită să plece din Alexandria şi să se mute în insula Hios. 

Armata era atât de numeroasă încât corăbiile au umplut marea, apoi, întinzând pânzele, au mers spre locul stabilit. Împreună cu oastea a mers în insula Hios şi Sfântul Isidor. Într-una din zile, un sutaş cu numele Iuliu, rău la suflet şi invidios, l-a denunţat pe dreptcredinciosul Isidor la conducătorul Numerian. A spus despre el că este creştin şi că adesea, în taină, se roagă lui Hristos, iar pe zeii Romei îi necinsteşte. Atunci, a fost chemat la judecată de Numerian, care i-a poruncit să se lepede de Hristos şi să aducă jertfe zeilor păgâni. Pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei.

GALERIE FOTO