Scânteia verii. Încleștarea timpului. Seducția verdelui – explozie de viață.
Sub semnul stranietății unui timp desprins zilele trecute parcă din noiembrie, am căutat calea de a ne înveșmânta într-un strop din puterea speranței inimilor de copii, la a XIII-a ediție a Festivalului „Cântecul și jocul copilăriei”.

Evenimentul, intrat deja în tradiție, a strâns laolaltă trăitorii de vârste diferite din zona de nord a Moldovei, în parcul Suharău, o bijuterie a comunei cu același nume. Spațiul de desfășurare, desprins parcă din Grădina Edenului, grație îmbinării cu suplețe și rafinament a elementelor arhitecturale moderne cu generozitatea naturii – a devenit pe 1 Iunie 2025 arena în care farmecul copilăriei s-a materializat în formele clasice ale definirii și devenirii umane, prin efortul conjugat al truditorilor de la catedră, sprijiniți, ca în fiecare an, de Consiliul Local Suharău și de primarul Marcel Chelariu.

Circa trei sute de elevi și de preșcolari, atent îndrumați de către dascălii din comuna Suharău, dar și din Dorohoi, au îmbinat creativ noutățile genurilor muzicale actuale cu elementele tradiționale ale muzicii populare. Este limpede că fiecare participant a fost un actor care, prin dorința și voința de a contribui la succesul întregului, a devenit personaj distinct în desfășurătorul zilei, într-un puzzle uman unde fiecare verigă a asigurat fluență în mecanismul creat.

Privind de la distanță, superficial uneori, putem fi tentați să credem că astfel de evenimente, firești până la urmă, sunt ”încărcate” cu simplitatea banalității, dar abia atunci când ești parte integrantă a întregului realizezi importanța coeziunii grupului, nevoia acelui ”împreună”, care conduce societatea într-o etapă superioară de dezvoltare. Pentru că ar fi nerelevant să vedem într-un festival, fie el și reușit, doar bucuria faptului că al nostru copil s-a descurcat bine printre hățișurile emoțiilor, care l-au însoțit pe o scenă ”cântărită” de sute ori mii de privitori. Nu, ideea e că, participând alături de colegi la o acțiune de acest tip, ai șansa să înțelegi de la o vârstă fragedă puterea de a construi împreună un loc, un spațiu, un timp și, în final, o lume mai bună. Poate că ei, copiii noștri, modelați în spiritul competiției, dar și al cooperării, vor reuși să spargă ceea ce pentru noi, trăitorii mai mult ori mai puțin maturi ai acestor meleaguri, ne e atât de greu – carapacea egoismului ori a ”bisericuțelor” cu iz falimentar, care frânează substanța unui proiect, fie că este al unei școli, al unei comune, al unui județ ori al țării.

Nu suntem atotcunoscători în nimic, nici dacă IA (Inteligența artificială) ne-ar oferi în ”cască” răspunsul potrivit la orice întrebare din afara ori din lăuntrul sinelui, pentru că ne-am depărtat de candoarea copilăriei și am uitat să procesăm îngăduitor emoțiile vârstei de aur a ființei. Firește că îndemnul lui Creangă e și astăzi actual – ,,Dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să cetească” –, însă, prizonieri în efortul de a ne construi ascendent ziua de mâine, uităm să ne ”adăpăm” din spiritul inocenței.

Noi, la Suharău, cu grație dar și cu ușoară stângăcie, am ”inhalat” la început de iunie mireasma copilăriei verii, dar vă așteptăm și pe voi, cititori consecvenți ori ocazionali, să savurați o felie de viață într-o comună de un pitoresc aparte, unde umbrele pădurilor își găsesc tihnă în undele apelor, iar întâlnirea cu Prutul devine o aventură când albia urcă și coboară în ritmuri ciclice, vegheată simplu de legile tari ale văzduhului.

GALERIE FOTO