Născută în orașul Elissa din nordul Asiei Mici, în secolul al IX-lea, Sfânta Teodora a fost crescută și educată la Constantinopol, fiind deosebit de frumoasă. I-a devenit soție împăratului Teofil, la un an după ce acesta a preluat conducerea Bizanțului, iar căsnicia lor a fost umbrită de faptul că împăratul era eretic și interzicea închinarea la sfintele icoane.
După moartea bărbatului său, a adunat un sobor de sfinți preoți și a adus sfintele icoane în biserică. Apoi s-a sârguit ca sufletul bărbatului său cel mort să se izbăvească de chinuri cu rugăciunile multor sfinți părinți, precum se scrie despre aceea pe larg în Sinaxar, la întâia Duminică a sfântului și marelui post. Sfânta Teodora, făcând multe lucruri bune și placând lui Dumnezeu, a lăsat pământeasca împărăție fiului său Mihail, iar ea a trecut la cereasca veșnicie.
