Cenaclul „EDITOR” si DOROHOIUL – interior

Dorohoiul Cenaclului „Editor” nu este un Dorohoi exterior, incremenit in privelistile iernii geroase, in cladiri si locuri definitorii. Intalnirea membrilor cenaclului de la sfarsitul lunii ianuarie a.c, a demonstrat, inca o data, atitudinea acestei miscari literare, care este diametral opusa celei superficiale, pasive sau contemplative fata de mentinerea si consecventa in viata culturala a municipiului. Dorohoiul vazut de acesti pasionati ai scrisului, este un loc interior in care se amesteca asezari si oameni, stari de spirit si amintiri, bucuria clipei care trece.

Momentele de poezie si proza ale recentei sedinte de cenaclu literar, au inclus prezentari si dezbateri asupra creatiilor autorilor: Ana Maria Gibu («Intalnire la cel mai inalt nivel – Liveni – vale», «Haiku-uri despre iarna», «Mama, nu pot sa ma intorc acasa», «Tihna»); Nicu Anton («Doar tu»), Cristina Doroftei (traduceri «NighWish -  Amaranth»,  NighWish – Nemo»), Alexandru Mirauta («Jurnalul de viitor al universului»), Bara Abdulbaki («Definitii», «Iubirea – arta a separarii» -  traducere dupa poezia scrisa de Ghada al Samman – romanciera, nuvelista, poeta si jurnalista siriana»).

Se destinge, mai intai prezenta unor «clipe astrale» in poeziile prezentate, nu a zilei intalnirii, ci a celor care se plimba liric prin locurile care au dat geniile CREATIEI botosanene: «unul vorbeste cu plopii ramasi fara sot si acum/ unul picteaza cu penelul legat de mana/ unul leaga punctele de linii/ gazda...canta» (Ana Maria Gibu «Intalnire la cel  mai inalt nivel – Liveni – vale»).
O tema surprinzatoare (dar constanta a autorului) a fost abordarea SF din povestirea lui Alex Mirauta, pe doua elemente – iubirea si intunericul, dar care poarta motto-ul: «Vrei ajutor, nu cere speranta/ Tu ai in fata acum o balanta/ Iubire si-ntuneric tu cantaresti/ Un echilibru in ambele trebuie sa gasesti».
In sfarsit, lecturile de poezie adevarata – se putea altfel ? -  au cuprins si un poem social cu miza adanca, in care il regasim pe Aurelian Antal «Cade zapada peste orasul de la tara, peste tara din orasul asteptarilor totale...o foame de dreptate aventureaza concitadinii la ruperea din ganduri a tristelor calatorii spre ziua de maine.... Se sparg durerile-n cuvinte, cioburi taioase-n talpa tarii (...)».
La finalul intalnirii de canaclu, care a avut si o evolutie muzicala folk, sustinuta de prof. Vasile Timofti, artistul plastic Aurelian Antal, a tinut sa remarce: «Poezia trebuie sa poarte haina melosului si a viabilitatii. Creatiile citite astazi sunt purtatoare de factura romantismului, de formulele poetice specifice autorilor. Nuantarile baladesti, care au fost notele definitorii ale celor prezentate, au creat multiple imagini iar in poetica autorilor care au citit astazi s-au schimbat formulele, incluzand aici aspectul ideatic si pe cel de interiorizare». (DorohoiNews.ro)