ANAF are la dispoziție tot mai multe instrumente pentru a identifica veniturile care nu au fost declarate de persoanele fizice. Chiriile, meditațiile, serviciile prestate pe cont propriu sau alte activități independente pot intra în atenția Fiscului atunci când există indicii că au generat încasări constante. În astfel de situații, contribuabilii riscă nu doar plata impozitului datorat, ci și obligații suplimentare privind contribuțiile sociale, dobânzile și penalitățile. Verificările pot porni de la informații bancare, contracte, date raportate de terți sau analize ale situației fiscale personale.
Cum identifică ANAF diferențele dintre veniturile declarate și sumele încasate
ANAF poate compara informațiile declarate de contribuabili cu datele disponibile din alte surse pentru a identifica eventuale venituri care nu au fost raportate. În ultimii ani, instituția și-a extins capacitatea de analiză prin accesul la informații provenite din contracte, plăți bancare, platforme digitale și verificări încrucișate.
În cazul veniturilor din chirii, indiciile pot proveni din contractele înregistrate, din transferurile bancare efectuate lunar de chiriași sau din datele furnizate de platformele prin care sunt promovate și administrate proprietățile. Aceste informații pot fi comparate cu declarațiile fiscale depuse de proprietari.
Pentru meditații, consultanță, traduceri, servicii de design, fotografie, fitness sau alte activități desfășurate de persoane fizice, semnalele pot apărea din încasări repetate în conturi bancare, anunțuri publicate online, reclamații, sesizări sau controale tematice.
Problemele apar mai ales atunci când veniturile sunt obținute în mod constant și nu mai pot fi justificate drept transferuri între rude, ajutoare ocazionale sau alte operațiuni fără caracter economic. O chirie încasată lunar, meditațiile plătite regulat sau serviciile prestate contra cost pot fi considerate venituri impozabile indiferent dacă banii au fost primiți cash sau prin transfer bancar, scrie DC Business.
Ce obligații fiscale poate stabili ANAF pentru veniturile nedeclarate
Primul efect al unei verificări finalizate cu constatarea unor venituri nedeclarate este stabilirea impozitului pe venit. Regimul fiscal diferă în funcție de categoria în care sunt încadrate încasările, însă obligația de declarare rămâne esențială.
În cazul chiriilor, veniturile sunt încadrate la categoria cedării folosinței bunurilor. Pentru meditații și alte servicii prestate în mod repetat, situația este analizată în funcție de caracterul activității. Dacă aceasta este desfășurată cu regularitate și continuitate, persoana poate fi încadrată în categoria activităților independente, ceea ce implică obligații fiscale specifice.
Pe lângă impozitul pe venit, Fiscul poate calcula și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS). Această obligație depinde de nivelul veniturilor realizate și de plafoanele prevăzute de legislația fiscală pentru anul respectiv. Dacă totalul veniturilor extrasalariale depășește pragurile stabilite de Codul fiscal, contribuabilul poate datora și această contribuție.
Pentru activitățile independente, situația poate deveni mai complexă. În anumite condiții, pe lângă CASS, poate apărea și obligația privind contribuția de asigurări sociale (CAS), în funcție de veniturile realizate și de plafonul legal aplicabil.
Dobânzile și penalitățile pot majora semnificativ suma de plată
Atunci când obligațiile fiscale nu au fost declarate și achitate la termen, contribuabilul nu va suporta doar plata taxelor principale. La acestea se adaugă accesorii fiscale care pot crește considerabil suma finală datorată.
Pentru obligațiile neachitate la scadență se calculează dobânzi și penalități de întârziere. În prezent, dobânda este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, iar penalitatea de întârziere este de 0,01% pe zi. Cu cât perioada scursă de la scadență este mai mare, cu atât impactul financiar devine mai important.
Separat, legislația permite aplicarea penalității de nedeclarare atunci când obligațiile fiscale sunt stabilite de organul fiscal în urma unei verificări. Aceasta poate ajunge la 0,08% pe zi și se calculează de la data scadenței până la stingerea obligației fiscale.
În situațiile care se întind pe mai mulți ani, accesoriile fiscale pot ajunge să reprezinte o parte semnificativă din suma totală datorată, depășind în unele cazuri nivelul inițial al impozitului stabilit.
Ce urmează după ce Fiscul descoperă o posibilă problemă fiscală
În practică, procedura începe frecvent cu o notificare sau cu o solicitare de clarificări transmisă contribuabilului. Autoritatea fiscală poate cere documente care să justifice proveniența sumelor de bani identificate în urma analizelor efectuate.
Printre documentele solicitate se pot regăsi contracte, extrase de cont, dovezi ale unor împrumuturi, acte privind donații sau alte documente relevante pentru explicarea fluxurilor financiare. Primirea unei notificări nu înseamnă automat declanșarea unei inspecții fiscale, însă ignorarea solicitării poate complica situația.
Dacă explicațiile oferite nu justifică sumele identificate sau dacă persoana nu răspunde solicitărilor, ANAF poate continua procedura prin verificare documentară, verificarea situației fiscale personale sau inspecție fiscală. La finalul acestor proceduri poate fi emisă o decizie de impunere prin care sunt stabilite obligațiile de plată.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este convingerea că sumele încasate în numerar nu pot fi urmărite. În realitate, riscul fiscal nu este legat exclusiv de conturile bancare. Informațiile pot proveni din contracte, declarațiile altor persoane, anunțuri online, plăți recurente, date raportate de terți sau din analiza diferențelor dintre patrimoniu, cheltuieli și veniturile declarate.
Chiriile și meditațiile se află printre cele mai expuse categorii de venituri
Veniturile din chirii sunt considerate printre cele mai ușor de urmărit de către autorități, în special atunci când plata este efectuată lunar prin transfer bancar. Încasările constante de la același plătitor pot reprezenta un indiciu clar privind existența unei relații contractuale și a unui venit care trebuie declarat.
În cazul închirierilor, existența contractului și declararea veniturilor reprezintă elemente esențiale pentru evitarea unor probleme ulterioare. O înțelegere verbală între proprietar și chiriaș nu elimină obligațiile fiscale dacă există un venit obținut din folosirea locuinței.
Meditațiile reprezintă o altă zonă sensibilă din perspectiva controalelor fiscale. Multe astfel de activități sunt remunerate direct, uneori în numerar, fără documente justificative. Dacă activitatea este repetitivă și generează venituri regulate, aceasta poate fi încadrată fiscal ca activitate independentă sau ca venit impozabil, în funcție de circumstanțele concrete.
Aceeași situație poate apărea în cazul persoanelor care oferă servicii de consultanță, contabilitate, cosmetică, fotografie, design, traduceri, reparații, fitness, cursuri sau alte activități desfășurate contra cost. Din perspectiva Fiscului, lipsa unei firme sau a unui PFA nu înseamnă automat că venitul nu există și nu trebuie declarat.
