Modul nostru de a vorbi cu copiii si cuvintele pe care le folosim pentru a comunica cu ei sunt deosebit de importante pentru increderea de sine, sanatatea emotionala si puterea copiilor nostri.

1. Daca nu te opresti, plec si te las aici!
Cea mai mare temere a unui copil mic este ca s-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-l manipula catre un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza.
O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face cumparaturi. Tu alegi!"
O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.

2. Ar trebui sa iti fie rusine!
Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va face ceea ce dorim noi.
Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine.

3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!
"Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia parinte-copil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!

4. Tu esti cauza divortului nostru!
Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu s-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.

5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta?
Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu.
Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii.
Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii.

6. Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine
Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta", "Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent in modul de a te adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei. Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il incurajeaza se se vada pe sine incapabil.
Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei avea mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul copilului tau o data, nu e nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai creat un tipar. Daca o faci si a treia oara, Felicitari! Ai o noua slujba!

7. Pentru ca am zis eu, de aia!
Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".
Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa ma intrebi 'De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta...". Sursa: parinti.com

GALERIE FOTO