Educaţia împotriva discriminării nu priveşte doar rasa şi etnia, ci include probleme de gen, de limbă, diversitate religioasă, abilităţi psihice şi mentale şi stare economică şi socială.

Chiar dacă nimeni nu se naşte cu prejudecăţi şi stereotipuri, în cadrul preşcolar, copiii acumulează deja stereotipuri sau atitudini negative faţă de cei pe care ei îi percep ca diferiţi. Pentru a minimaliza dezvoltarea prejudecăţilor, de multe ori adulţii învaţă copiii să ignore diferenţele şi să se concentreze doar asupra asemănărilor. Însă într-o societate multiculturală este esenţial să existe înţelegere şi să se respecte diferenţele între comunităţi.

De multe ori copiii exclud, ignoră alte grupuri sau folosesc denumiri neplăcute la adresa lor. Acest tip de comportament se poate transforma mai târziu în prejudecăţi şi discriminări împotriva anumitor grupuri. Toţi copiii remarcă diferenţele. Din punct de vedere al dezvoltării, acest lucru este normal şi nu poate fi considerat o problemă. Însă, atunci când acestor diferenţe le sunt ataşate valori negative, problemele apar.

Spre exemplu, copiii pot pune anumite probleme:
·    De ce oamenii aceia arată ciudat ?
·    De ce vorbesc altă limbă ?
·    De ce nu poate auzi bine ?
·    De ce se uită în altă parte când vorbeşte cu mine ?

Trebuie să-i ajutăm pe copii să înţeleagă că toţi oamenii sunt diferiţi. Este important să le spunem că de multe ori gândim că ceilalţi sunt diferiţi doar pentru că nu ne sunt familiari. Niciodată nu gândim că felul în care noi arătăm sau ne comportăm este ciudat sau comic, pentru că suntem obişnuiţi cu aceasta. Trebuie să subliniem faptul că şi noi părem diferiţi în ochii altora.

Copiii mai pot face remarci precum: Mie nu-mi plac rromii ! Un astfel de comentariu trebuie abordat cu foarte mare atenţie. Este important să nu facem copiii să vorbească în contradictoriu. Tonul discuţiei trebuie să fie unul de explorare a gândirii lor şi anume Nu putem afirma că ne plac sau nu ne plac oamenii pe care nu-i cunoaştem. Există oameni de care nu ne place, însă culoarea lor, accentul, înfăţişarea, religia nu au nimic în comun cu aceasta.

Ţinând cont de faptul că acest subiect nu a fost abordat foarte mult şi de multe ori există reţineri în abordarea diversităţii în clasă. Copiii şi tinerii simt adesea foarte puternic ce este şi ce nu este corect. Când ne propunem să adoptăm procesul de a face şcolile noastre mai incluzive, este important de reţinut că şcolile sunt, la bază, locuri în care copiii învaţă. Deschiderea instinctivă a copiilor la lucruri şi oameni noi şi la dorinţa acestora ca lucrurile să fie corecte sunt resurse importante pentru şcolile incluzive. Prof. înv. primar Daniela Donţu

GALERIE FOTO