Atelierul de scriere creativă „Scrisoare de suflet către Cuviosul Paisie de la Sihăstria” – ultima activitate din proiectul catehetic desfășurat de Catedrala Dorohoi în colaborare cu Școala Gimnazială „Spiru Haret”.

Luni, 31 martie 2025, a avut loc ultima activitate din  cadrul proiectului Ierarhii, mărturisitorii și duhovnicii din Țara de Sus, Părinții și învățătorii și învățătorii noștri în anul Centenarului Patriarhiei române,  organizat de Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Catedrala Dorohoi în colaborare cu  Școala Generală „Spiru Haret” Dorohoi. 

Pentru început, elevii clasei a IV- a B, au fost rugați să își amintească ceea ce au aflat despre  Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria în cadrul catehezei, din povestirile starețului Mănăstirii Popăuți, părintele Ioan Harpa, cât și din  „scrisoarea trimisă de către Părinții Mănăstirii Sihăstria”. Astfel, au povestit ce s-a schimbat în mintea și sufletul lor în urma participării la excursia tematică  „Pe urmele Sfinților Părinți”. Discuțiile au continuat cu evidențierea învățăturilor pe care le putem lua din viața duhovnicească  a  Cuviosului Paisie, copiii apreciind blândețea lui molipsitoare, rugăciunea lui neîncetată, sprijinul sufletesc acordat semenilor, împreună cu dragostea, înțelepciunea și smerenia desăvârșită. De asemenea, ei au fost impresionați de îndelunga răbdare, de rugăciunea de taină, de prietenia lui cu Părintele Cleopa și, nu în ultimul rând, de obișnuitul său salut: „Să ne întâlnim la ușa raiului!”.

În continuare, părintele protopop Ionuț Apetrei le-a propus participanților să scrie câte o scrisoare adresată Cuviosului Paisie. Imediat au început să curgă pe hârtie gândurile copiilor, întrebări la care speră să găsească răspunsuri, promisiuni făcute lor înșiși...

Atelierul de creație s-a încheiat cu citirea câtorva gânduri așezate în tihnă pe hârtie:  
De când particip la aceste activități, am început să mă rog mai mult la Dumnezeu și să merg mai mult la biserică... Sper să citești scrisoarea deoarece e plină de iubire și de emoție...(Luca)

Aproape mereu m-am întrebat dacă oamenii care sunt în viață pot vorbi cu Dumnezeu și mă gândeam dacă Sfinția Voastră a comunicat cu El. Chiar dacă nu puteți să îmi răspundeți acum la această întrebare, mă gândeam că poate atunci când voi fi și eu la ușa raiului să vă cunosc și să vă pot pune mai multe întrebări. (Ștefan)

Știu că nu vă pot vedea cu ochiul liber, dar eu vă simt întotdeauna când fac o rugăciune. Din viața Sfinției Voastre voi lua iubirea, bunătatea, înțelepciunea, modestia și răbdarea. (Lia)

Am aflat despre Sfinția voastră că ați avut o prietenie foarte strânsă cu Părintele Cleopa. M-am bucurat să aud asta și aș vrea să am parte și eu de așa ceva... Am și eu doar trei întrebări să vă pun și sper să aflu răspunsurile în seara asta, într-un vis: V-ați dori să mai fi trăit pe pământ?, Cum este acolo, în Rai?, Ați avut un loc secret pentru rugăciune de care nimeni nu știa?.  (Tania)

Am învățat cât de important este să-mi ofer timp pentru mine, pentru gândurile și rugăciunile mele. (Sofia)
Când am citit scrisoarea despre Sfinția Voastră, mi-au venit în gând o mulțime de întrebări, dar vă rog să îmi răspundeți măcar la acestea:  Cum de aveați atâta răbdare cu ceilalți? Cum de ați rămas atât de mult timp în mănăstire dacă doreați să stați în munți pentru liniște și apropierea de Dumnezeu? (Sara)

Dragă Părinte, mulțumesc pentru toate lucrurile bune pe care le-am putut prelua din viața Sfinției Voastre! De ce aveați salutul „Să ne întâlnim la ușa raiului!”? Eu cred că, în rai sunt numai nori, ... mulți oameni cu o inimă mare, o liniște deplină, chipul lui Isus Hristos pe care îl vezi în fiecare zi. Cum este cu adevărat? Cum este viața minunată de Sfânt, alături de Tatăl Ceresc, atotștiutorul? (Ingrid)
Prof. înv. primar Carmen Lepărdă

GALERIE FOTO