Miercuri, 16 noiembrie, elevii Grupului Şcolar „Al. Vlahuţă” Şendriceni au participat la activitatea coordonată de prof. Liliana Rudişteanu– Etica bacşişului, desfăşurată în cadrul Săptămânii Educaţiei globale - Atitudine pentru lumea noastră.

Etica vizează modul în care societatea marchează anumite standarde de conduită general acceptate de către toţi membrii ei, şi la care aceştia acceptă se conformeze pentru binele comun şi protejarea majorităţii.  Standardele eticii variază de la o societate la alta, de aceea, a „condamna” universal bacşişul nu este…etic. În unele ţări a da bacşiş ţine de etică (mai ales în sectoarele de prestarea serviciilor unde salariile sunt mici), în alte ţări este neetic şi se consideră o jignire, iar în altele este legal.

Deşi, aparent minoră, problematica eticii bacşişului, controversată şi extrem de delicată, presupune o analiză amănunţită (semn de impoliteţe în Occident, ofensă în Ţara Soarelui răsare, opţiune personală). Uşor modelabil, convertibil în funcţie de cultura şi legile ţărilor care l-au adoptat, bacşişul poate fi prietenul sau duşmanul societăţii, în funcţie de pe ce parte se analizează problema.
Activitatea a vizat câteva dintre problemele cu care se confruntă actualii cetăţeni europeni, şi nu numai, legat de această dilemă a eticii bacşişului: cunoaşterea conceptului de bacşiş - Bacşişul – etichetă şi normă social-culturală; bacşiş versus şpagă; conştientizarea cu privire la existenţa aspectelor etice, culturale şi legale în oferirea bacşişului; importanţa problematicii bacşişul în România şi aplicarea lui în practică.

Înlăturarea stereotipurilor, a prejudecăţilor şi a tiparelor în ceea ce priveşte oferirea bacşişului a constituit scopul activităţii ce s-a bucurat de interes din partea viitorilor cetăţeni ai Europei unite, care au completat Chestionarul bacşișul - între cutumă și dilemă etică, unde au răspuns la câteva întrebări legate de aceast fenomen al „plăţilor neoficiale”, au urmărit prezentarea referitoare la Etica şi cultura bacşişului ce a avut ca principale puncte: proporţiile pe care le are bacşişul, „sarcina” de a plăti bacşiş, etica bacşişului ce trebuie studiată din perspective diferite, în funcţie de subiecţii implicaţi în acest parcurs al  serviciului prestat de angajat către beneficiar, bacşişul şi „regulile” sale, diversitatea culturală a bacşişului, bacşişul în România, iar în final au luat atitudine faţă de lumea în care trăim, au dezbătut problema, trasând linii clare între ceea ce înseamnă bacşisul pe de o parte şi şpaga, pe de alta: Diferenţa dintre şpagă şi bacşiş este una majoră. Şpaga se dă înaintea producerii “serviciului” iar bacşişul după.

Văzut de unii ca un rău necesar, fenomenul “plăţilor neoficiale” sau al “bacşişului” începe să erodeze demnitatea profesiilor din servicii şi medicină, dar să dăuneze şi drepturilor clienţilor la serviciile  pentru care plătesc. Totuşi, să nu uităm că “Românii niciodată n-au trecut pragul celor mari cu mâna goală (prinoasele aduse bisericii). Deoarece ei au avut mereu convingerea scoasă din practica vieţii de toate zilele că nimic nu se poate face fără plocon şi fără bacşiş“ (Dimitrie Drăghicescu, „Din psihologia poporului român: introducere”, Ed. Albatros, Bucureşti, 2003). (DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO