A fost odată ca niciodată,... o zi însorită de miercuri (19 iulie 2017), când împreună cu doamna instructor Oana Alazaroaie, colega mea de trupa Andreea Ifrim şi grupurile de copii „Floare de Colţ” Dorohoi, „Doro Folk”, ne-am hotărât să pornim într-o călătorie de basm în minunata lume a cărţilor.

A fost ideea domnului Sticea Emil (şef al complexului „Floare de Colţ”) şi mi s-a părut genială! Intrând în căsuţa plină de poveşti, cu sfială, fiecare dintre noi fiind o altă poveste croşetată din vise, retrăind clipe din copilărie, depănând amintiri, momentul în sine devenind la rândul său o altă filă în cartea vieţii noastre.

Aici, în căsuţa cu poveşti, am găsit-o pe doamna Luminiţa (pe cât de plăpândă pe atât de inimoasă), mai emoţionată parcă decât noi, ne-a primit cu atâta dragoste, precum o zână dintr-un basm, încât, este aproape imposibil, să nu ne mai întoarcem cel puţin încă o dată. 

„Am deschis biblioteca pe 2 mai, după o absenţă de 11 ani din această clădire, am încercat să facem un spaţiu în care să vă simţiţi ca acasă, să veniţi, să vă regăsiţi,... deja sunteţi foarte apropiaţi şi familiarizaţi cu poezia, pentru că muzica folk nu merge fără o poezie bună, de fapt orice muzică ne rămâne în suflet şi datorită versurilor. Vă aşteptăm să descoperiţi, să vă redescoperiţi şi în acest spaţiu, amintirile voastre din copilărie să fie şi amintirile cărţilor pe care le-aţi citit în copilărie” ne-a spus Zâna Luminiţa. 

Am reîntâlnit în această călătorie de poveste, prieteni ai folk-ului de vară şi copiii frumoşi care vin aproape zilnic (fiind vacanţă) să răsfoiască paginile cărţilor.

Derulam cu privirea acest peisaj atât de familiar mie, când deodată, am zărit un chip tare cunoscut. La fel de veselă (chiar dacă au trecut mai bine de 30 de ani) mi-a readus copilăria toată, reînviind filă cu filă, din propria mea poveste, chiar doamna mea învăţătoare, care mi-a pus condeiul în mâna pentru prima dată. 

Am citit în ochii puţin tulburaţi de trecerea anilor, multe poveşti,... cred că tot atâtea, câţi copii a îndrumat şi format pentru viaţă, cu dăruire şi pasiune. 

Parcă eram într-un scenariu de film vechi, copilăria mea derulându-se prin ochii doamnei învăţătoare,... am revăzut colegii de clasă în uniformele acelea identice, am retrăit forfota pauzelor, nerăbdarea cu care aşteptam fiecare oră de limba română sau muzică, drumul cu peripeţii până la şcoală, copacul „Sega”, cum l-am numit eu (era copacul acela din parcul Şcolii Generale nr.5, crescut pe o parte, pe care păşeam şi poposeam de fiecare dată când ieşeam de la şcoală, acolo născându-se multe dintre visele mele).

Mulţumesc pe această cale, doamnei mele învăţătoare, Pinghireac Maria, pentru că a ştiut să îmi pună gustul pentru lectură exact la timpul potrivit şi sunt ceea ce sunt şi datorită dumneaei. 

Bilblioteca Orăşenească a fost locul cel mai iubit al copilăriei mele, aici am ţesut prima mea poveste, aici au luat viaţă compunerile pentru şcoală, la început, ca apoi să construiesc adevărate idealuri şi punţi spre viitor. 

M-aş bucura să văd cât mai mulţi copii din această generaţie „virtuală” (aş zice eu), păşind pragul căsuţei cu mii de poveşti, intrând în lumea altor oameni, a altor timpuri şi totodată trăind alte vieţi. (a consemnat pentru Dorohoi News Ana Camelia Mihăilă ANDRIEŞ)

GALERIE FOTO