Lucrarea „Medicina și Farmacia în trecutul Românesc” ne oferă o importantă informație și anume: 3 iulie 1827 - data deschiderii la Dorohoi a primei spițerii.

Astfel, spițerul este „cel ce vinde speciile și compune medicamentele ordonate de medic”, cât și după denumirea franțuzească „a speciilor” („épices”), iar cel ce se ocupa de vânzarea lor „épicier”, adică băcan.

Atestarea documentară a primei farmacii la Dorohoi
O altă lucrare, „Acte și Documentedin trecutul farmaciei în Țările Românești” (1904), ne oferă un document de mare valoare: hrisovul domnitorului Sturza prin care se accepta înființarea primei spițerii la Dorohoi.
Redăm aici întâmpinarea făcută de Toma Noe, Doctorul Curții Domnești, în numele spițarului GHEORGHE VASILICOVSCHI (VASILECOSKI) care avuse o farmacie la Fălticeni și dorește să-și deschidă alta la Dorohoi:

„Pre Înălțate Doamne,
Prin luminatul Buiuldiu poroncindu-mi să ca să cercetez arătare și cerire jăluitorului ci voește a dischide spițărie la tîrgul Dorohoiului, și mai întăi făcându-i cuviincioasa ispitire, vrând a mă încredința de este vrednic în știința ce să cuvine a ave un spițer, l-am aflat deplin întru toată știința, și pe lângă care după adiverința ce mi-au înfățoșat de la tîrgoveții Dorohoeni din 13 zile a trecutei luni iunie, nu numai sau văzut că este primit de tîrgoveți a deschide spițărie, dar este și cerut după neapărată trebuință ce le urmează, și fiindcă să îndatorește a ține spițerie cu a sa cheltuială, cu toată îndestulare și îmbunătățire și curățănie doftoriilor și cu prețul ce să politicește. De toată cuviința este spre agiutorul și folosul lăcuitorilor Dorohoeni de a fi și acolo spițărie precum sunt și la alte târguri, care să se întăriască prin luminat Hrisov a Înălțimei Tale cu aceiași milostivire și bunătate precum și alte spițării au scutiți oameni trebuincioși. Iar ce desevârșit hotărâre rămâne la Înalta înțălepciune și bunătate a Înălțimei Tale”. (3Iulie 1827)

Cinci zile mai târziu, pe 8 iulie, găsim răspunsul domnitorului care spune astfel: „Noi Ion Sandu Sturza V.V. Cu mila lui D-zeu Domn țărei Moldaviei. Încredințindune Domnie Me din Anaforaua aceasta că este trebuință a să rândui spițărie în târgul Dorohoiului, și că și jăluitorul este vrednic spre aceasta, poroncim d-tale Vel. Vist. ca să i să facă și Hrisovul Domniei Mele pe obiceiu”.

Un lucru pe care trebuie evidențiat este faptul că în trecut farmaciile sau spițeriile au fost considerate nu doar un loc în care se făureau armele sănătății publice și private, ci erau o instituție eminamente culturală, de mare folos obștesc.

Aceste spițerii nu erau considerate drept o întreprindere comercială, care se bucura de deplina libertate a comerțului. Pentru instalarea unei farmacii, era nevoie un hrisov domnesc special, o învoire care era dată doar după o cercetare prealabilă, după avizul Primului Medic, Medicul Curții Domnești, și cu acceptul comunității în care urmau să ființeze. Pr. Marius Onofrei

GALERIE FOTO