Independența națională a României, proclamată la 9/21 mai 1877 de către marele om politic Mihail Kogălniceanu, a fost cucerită prin jertfa miilor de luptători căzuți pe front și prin mari sacrificii materiale.

Fostul județ Dorohoi a avut și el o contribuție însemnată la realizarea acestui deziderat. Numele celor care și-au jertfit viața, pentru libertatea și demnitatea poporului român, nu au voie să fie uitate: sublocotenentul DIMITRIE LEMNEA, căpitanul WALTER MĂRĂCINEANU, soldatul PASĂRE IOAN, AMARANDEI GHEORGHE, ANTOHI GHEORGHE, ATOMEI IOAN, GAVRILEȚ DUMITRU, RÂZNIC COSTACHE, ȘTEFANCU GHEORGHE, OLARU IOAN, POPOVICI MELETE, AGRAPINEI COSTACHE, PĂRPĂUȚI IOAN, TÂRZIU IOAN, ...

În urmă cu 140 de ani, în ziua de 10 mai 1878, Dorohoiul își întâmpina cu mare cinste soldații săi care se întorceau de pe front, evenimenta cărui descriere o găsim în presa vremii (ziarul Foișorul):”La 10 curent, orele 7 post-meridiane, a sosit în urbea Dorohoi escadronul al IV_lea din regimentul al 7-lea de Călăraşi. La bariera oraşului au fost primiţi de dl. Ştefan Gherghel, subprefectul plasei Coşula, de dl. Iancu Ivaşcu, poliţaiuloraşului, acompaniaţi de muzicăşi de un numeros public, ridicându-se toaste în onoarea şi buna lor sosire.

De la barieră şi până la cazarmă au fost conduşi cu muzica în frunte, unde domnii Iancu Dimitriu comerciant, doctorul Chernbachşi Iancu Ivaşcu, au oferit Călăraşilor pâine şi vin. La 11 curent, orele unu post meridiane, a sosit în urbea Dorohoi, batalionul al II-lea din regimentul al XVI-lea de dorobanţi, acompaniaţi fiind de la gara Leorda şi până la bariera Dorohoiului, de primarii comunelor respective, cu steagurile în frunte.

La bariera oraşului au fost primiţi de prefectul judeţului, întregul consiliu comunal, clerul oraşului, toate autorităţileşi un numeros public, cu muzica în frunte; iar doamnele au prezentat domnilor ofiţerişisoldaţi, numeroase buchete şi coroane de flori.

Protoiereul judeţului, Iconomul Grigore Ionescu, dl. Vasile Calcantraur, membru din consiliul comunal şi elevul Octaviu Bobulescu au ţinut mici discursuri, dar foarte bine simţite, la adresa ofiţerilorşisoldaţilor, felicitându-le buna lor venire, la care li s-au răspuns prin urări de bucurie.
Domnul Maior Jipa a făcut mulţumirile sale pentru bună şi frumoasă primire. De la bariera au fost conduşi cu muzica în frunte până în piaţa Primăriei, unde îi aştepta un ospăţ binepregătit, procurat de către consiliul comunal şijudeţean. Cu această ocazie, s-au ridicat mai multe toaste la adresa ofiţerilorşisoldaţilor, lăudând buna lor ţinutăşi eroismul ce au probat la atacurile făcute contra inamicului. Bucuria a fost generală şi a ţinut până seara, terminându-se printr-un banchet dat în onoarea ofiţerilor.
Seara a fost tot oraşul iluminat”.

Sentimente de bucurie nespusă dar și de amară tristețe erau descrise de un cronicar al vremii: ”dupăştirile triste şi îngrijorătoare, să vorbim puţinşi de mândrele consolaţii, şi de satisfacţiile de suflet, şi de bucuriile românilor. Eroii oşteni ai ţării s-au întors în căminurile lor. Pe unde treceau acele regimente, batalioane, de toate armele fără destincțiune, erau primite cu buchete, muzică, Tedeumuri, discursuri şi banchete voioase. „Trăiască armata Română, falnică între cele falnice care s-a arătat atât de voinică”! „Trăiască marele căpitan, Domnitorul ţării!” „Trăiască România!”. Iată strigările care răsunau în toate unghiurile pe unde treceau acei viteji apărători ai patriei!

Dar... câte lacrimi, câte suspine, câte doruri dureroase a redeşteptat în unele suflete, bucuria generală şinaţională, fericirea ce a cuprins toată ţara în aceste zile! Câte mame, soţii, copii, căutau în acele regimente, în acele batalioane victorioase şi încununate cu lauri, pe fiul, soţul, tatăl, care nu s-a întors! Fiul, soţul, tatăl a rămas acolo, pe câmpul de onoare sângele său a semnat gloria României şiviaţa lui a pus sigiliul pe mărirea ei! O lacrimă şi o binecuvântare memoriei acelor ce nu s-au întors! O consolare sărmanelor mame, nefericitelor văduve, duioşilor orfani! O consolaţieşi un ajutor familiilor în doliu, căci aceia care nu s-au întors ne fac şi mai simţită, şi mai scumpă, şi mai sfântă mândria, bucuria, iubirea ce o simţim pentru aceia care se întorc glorioşi.” Pr. Marius Onofrei

GALERIE FOTO