După cum se ştie, armata română se afla în anul 1918 în Moldova în urma ocupării restului teritoriu de către armatele germane şi austro-ungare. Pentru refacere, mai multe regimente au fost retrase în nordul Moldovei, astfel că oraşele Iaşi, Botoşani şi Dorohoi erau arhipline cu ostaşi. Mulţi dintre aceştia erau răniţi sau bolnavi şi internaţi în spitale amenajate ad-hoc.

La Dorohoi, regimentul 29 infanterie încă nu sosise acasă. S-a întors la 5 mai 1918, aşa că localul unităţii militare a fost transformat în spital cu excepţia a două clădiri din campusul unităţii în care îşi desfăşurau cursurile elevii Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, detaşaţi aici până la 1 iulie 1918.

Numărul mare de răniţi şi bolnavi veniţi de pe front au determinat ca toate localurile de şcoli dorohoiene să-şi transforme sălile de clasă în saloane. Acest fapt a cauzat multe greutăţi în desfăşurarea procesului instructiv-educativ.

Pe strada Grigore Ghica, la gimnaziul de băieţi, s-a instalat conducerea spitalelor din oraş. În camerele Ateneului Român dorohoian, care erau amplasate deasupra intrării principale a gimnaziului de băieţi, a fost „găzduit" medicul principal-francezul Tartois. De asemenea, sala de sport era plină până la refuz cu paturi pentru ostaşii bolnavi. La balconul salii de spectacol erau bolnavii de scarlatină.

Gimnaziştii au învăţat în această perioadă la Cooperativa „Deşteptarea", situată în centrul oraşului, precum şi în două clse din localul Şcolii Profesionale de fete. Dar şi acest local era amenajat ca spital militar. Deşi condiţiile de învăţământ erau precare, printre elevii gimnaziului de băieţi "Grigore Ghica VV" din anii 1916-1918 aflăm nume de elevi care ulterior au jucat un rol deosebit în Dorohoi şi în ţară: Cozminschi Teodor-ofiţer superior, Giurgiuveanu Radu- pictor, autorul câtorva picturi din holul liceului de băieţi, Neculau Eugen-socolog de valoare, Binder Alexandru-scriitor, Capră Dumitru-avocat şi primar, Popovici Gheorghe-pictor, Croitoru Buium (cu pseudonimul Ion Călugăru) - scriitor. Directorul gimnaziului de băieţi era profesorul de limba română Iancu N. Constantin.

Pe strada Al. I. Cuza, se mai amenajase un spital în localul Şcolii Israelito-Română. Clasele din corpul principal erau transformate în saloane pentru răniţi, iar în clasele Şcolii de ucenici din aripa laterală şi-au continuat activitatea elevii tuturor claselor, în schimburi şi destul de îngrămădiţi. Director al Şcolii israelito-română era atunci Walter Waisman.

Acelaşi lucru s-a petrecut şi la Şcolile nr. 2 de fete şi cea de băieţi de pe strada Ştefan cel Mare. Elevii celor două şcoli au fost îngrămădiţi la parterul Şcolii nr.2 de fete, iar restul camerelor au fost transformate în spital militar. Directori erau Constantin Florea (la Şcoala nr. 2 de băieţi între anii 1908-1935, unul din cei mai longevivi directori de şcoală) şi Teodorescu Emilia (la şcoala nr. 2 de fete). Aceştia au coordonat elevii în munca zilnică de păstrare a curăţeniei mai ales în spaţiul destinat spitalului. Amintim printre absolvenţii anului 1918 pe Păun Ortansa, Ionescu Beatrice, Baltă Ion, Davidovici Meer.

Spitale s-au amenajat şi la Şcoala primară nr. 1 de băieţi „Gheorghe Asachi", la Şcoala primară nr. 1 de fete "Vârgolici", ambele situate pe strada Al. I. Cuza. Remarcăm între absolvenţii anului 1918 din aceste şcoli pe: Holban Henry Gustav- inginer, inventatorul tractorului cu şenile şi Cârdei Chirica Ion-pictor.

Legat de Şcoala Primară rurală nr. 4 din Trestiana, cu directorul Roibu Vasile, nu deţinem date referitoare la transformarea ei în spital militar. Menţionăm doar numele celor 3 absolvenţi: Guţic Gheorghe, Ostafe C. Ioan, Popescu Nicolai.

O menţiune aparte se cuvine celor două şcoli profesionale din Dorohoi. Şcoala Inferioară de Meserii de pe strada Manoliu-Teţcanu (stradă astăzi dispărută, ca şi clădirile şcolii) şi-a continuar activitatea în atelierele sale. Au ajutat la repararea mobilierului din spitalele militare ale oraşului. Conduşi de direcorul şcolii-inginer Mihăilescu Gabriel, au lucrat intens, chiar peste program, pentru a veni în ajutorul unităţilor spitaliceşti foarte precar aprovizionate.

Cealaltă şcoală, Şcoala Profesională de fete Gradul I „Domniţa Ileana" a dat dovadă de un real patriotism. Întregul local al şcolii fusese transformat în spital militar. Cursurile au fost sistate din lipsă de spaţiu. La propunrea directoarei-prof. Octavia Răutu, elevele au acceptat să piardă anul şcolar, dar să vină zilnic la şcoală şi să lucreze în folosul armatei. A fost un gest de mare nobleţe pentru cele 14 eleve ale anului IV şi 10 eleve ale anului V, care, au lucrat în condiţii improprii, într-o locaţie de pe strada Ciornei (astăzi strada Locotenent Andrei), efecte militare atât de necesare armatei. Aceste tinere nu s-au împăunat în nici un parlament, nu au făcut nici un tam-tam din acţiunea lor. Dar munca lor îngerească depusă în confecţionarea de haine militare poate a transmis un pic de căldură sufletească celor care le-au îmbrăcat. Gestul lor s-a pierdut în anonimatul timpului şi nimeni nu a preţuit munca acestor copile. Poate nu sunt eroine şi nu sunt consemnate în nici un jurnal de război, dar fapta lor emoţionează şi astăzi. 

Merită măcar să le citim numele ca un omagiu adus unor tinere altruiste participante din spatele frontului la războiul de reîntregire a neamului nostru. Anul IV: (corespunzător clasei a IX-a de astăzi): Baltă I. Constanţa (n. Constanţa), Cepac L. Eugenia (n. Dorohoi), Diaconescu I. Cecilia (n. Dorohoi), Idelovici P. Liba (n. Dorohoi), Leizerovici H. Sura (n. Dorohoi ), Marcus H. Estera (n. Dorohoi), Mironescu I. Ana (n. Mitoc), Moisa T. Natalia (n. Dorohoi), Naum I. Virginia (n. Dorohoi), Pânzariu I. Ana (n. Lozna), Petrovici P. Lucia (n. Dorohoi), Sofronie I. Eleonora (n. Dorohoi), Taciuc V. Zoe (n. Zamostea) şi Vântu Gh. Maria (n. Dorohoi); Anul V: Alpern A. Tauba (n. Dorohoi), Baer D. Maria (n. Adâncata), Bălineanu A. Victoria (n. Pomârla), Cepac L. Otilia (n. Dorohoi), Comisu P. Olga (n. Dorohoi), Dron Gh. Natalia (n. Dorohoi), Georgescu A. Eufrosina, Marcus H. Peisa Haia (n. Dorohoi), Teodorescu D. Maria (n. Dorohoi) şi Ţiţei Iulia.

Personalul medical venit la Dorohoi ca să ajute la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor a fost primiţi „în gazdă" în casele diferiţilor oameni cu stare din oraş: pe strada Barnoschi; au fost cazaţi în casele doctorului Valerian Petrovici şi în casele familie Dintevici; în locuinţa deputatului Stoeanovici (locuinţă existentă şi azi), ş.a.

La 11 noiembrie 1918, când marele flagel mondial s-a sfârşit, oraşul a început să revină la normal. Pe holul uneia din şcolile dorohoiene a apărut scris: „Cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara". Citatul aparţine lui Spiru Haret (cel care a urmat doi ani de şcoală în oraşul nostru).

În încheiere trecem aici cuvintele de aur rostite de preotul Enescu la sosirea acasă a militarilor regimentului 29 infanterie: „Am înmormântat mulţi eroi,dar am credinţa că din mormintele şi vitejia lor va creşte floarea învierii neamului nostru". Prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO