La graniţa de nord-est a României, în judeţul Botoşani se află una dintre ultimele păduri virgine ale Europei. Localnicii îi spun Stuhoasa şi este protejată prin lege ca monument al naturii, mai ales datorită fagilor seculari care cresc în această zonă dar şi a faunei abundente.

La o distanţă de mai bine de 60 de kilometri de municipiul Botoşani, în nordul extrem al României, chiar la graniţa de nord-est a Uniunii Europene cu Ucraina, se află una dintre ultimele păduri virgine ale bătrânului continent. Localnicii îi spun Stuhoasa, fiindcă este un codru des şi întunecat unde puţini s-ar aventura.    

Ocupă o suprafaţă de câteva zeci de hectare şi aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Suharău, judeţul Botoşani. „Stuhoasa este un simbol al naturii. O lume sălbatică pe care puţini mai au ocazia să o vadă. Este pădurea care respiră şi se dezvoltă singură, fără intervenţia omului. Este aparte pentru oricine ajunge aici. Linişte, pace şi un fior de respect pentru natură care te prinde fără să vrei. Este ca o biserică“, o descrie Andrei Anton, un tânăr silvicultor care a copilărit pe lângă Stuhoasa. 

Pădurea Stuhoasa ocupă o suprafaţă de aproape 61 de hectare la marginea comunei Suharău, la numai 1 kilometru depărtare de malurile Prutului, graniţa naturală a României, în acest punct extrem nordic, cu Ucraina. Stuhoasa este numai o parte din suprafaţa de pădure existentă în zonă, Suharăul fiind considerat un ţinut al pădurilor, mai bine de 60% din comună fiind acoperită de stejari, goruni şi de fagi. Stuhoasa este însă ceva aparte, un tărâm semilegendar şi totodată protejat prin lege. Acest codru este considerat de localnici mai vechi decât omul pe aceste meleaguri. 

„Este o pădure veche, veche. Arheologii au găsit tot felul de obiecte vechi, din epoca de piatră, lângă Stuhoasa. Dar pădurea a fost prima şi după aceea omul. Este altfel decât celelalte păduri, mai veche, mai întunecată, mai bătrână, dar care parcă învie mereu şi mereu“, spune moş Toader Catincă, un bătrân din Suharău.

Confirmă faptul că este o pădure foarte veche şi specialiştii de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Arborele predominant este fagul, iar mulţi dintre fagii din Stuhoasa au fost cercetaţi şi s-a dovedit că au câteva sute de ani vechime. Cei mai tineri abia au adunat două-trei secole. În jurul acestor bătrâni, însă, pădurea se regenerează singură, după ritmurile sale dictate de natură. Pădurile de fag au început să se dezvolte în era neozoică, cu 67 de milioane de ani în urmă, reuşind să se răspândească pe o bună parte a suprafeţei pământului.  

„Pădurea este lăsată să se autoregenereze. Moare, renaşte şi creşte în ritmul său, nimeni nu se implică în acest proces al naturii. Stuhoasa este ca un organism viu care trăieşte lângă oameni, dar fără intervenţia lor. Aici frunzele cad, crengile moarte la fel, formează un strat fertil din care se hrănesc ceilalţi arbori, alte plante şi vietăţi. Arborii bătrâni mor singuri, iar alţii tineri le iau locul într-un cerc al vieţii netulburat“, spune silvicultorul Andrei Anton.    

Simbolul Stuhoasei rămâne fagul, însă, pe lângă acesta, aşa cum arată datele APM, aici cresc şi goruni şi stejari. Fondul silvic Stuhoasa, acest ţinut al fagilor seculari, a fost înfiinţat în anul 1975, rămânând până astăzi în proprietatea statului. „Pădurea Stuhoasa este protejată de oameni de sute de ani. Este atât de multă pădure în jur, încât au preferat să exploateze lemnul din alte zone. Este un simbol al locului pe care oamenii au preferat să-l lase în pace. În perioada comunistă s-au făcut demersuri pentru a individualiza această zonă şi de a o menţine în afara exploatării“, spune primarul din Suharău, Marcel Chelaru. Mai mult decât atât, în anul 2000, rezervaţia Stuhoasa-Suharău, de făget secular, a devenit sit natura 2000, adică arie de interes naţional şi european protejată prin lege. „Nimeni nu are voie să o exploateze sau să intervină în evoluţia ei. Regulile sunt stricte în acest sens, iar cine le încalcă este pasibil de pedeapsă. Evident, nu se face focul acolo şi nu se campează aiurea“, spune edilul din Suharău. 

Pare greu de crezut că Stuhoasa a rămas, în preajma unor aşezări omeneşti, un teritoriu virgin. Cu toate acestea, oamenii locului spun că este purul adevăr. Iar pădurea a fost păzită, spun unii săteni, mai bine de superstiţii decât de lege. În apropierea Stuhoasei au fost găsite urme de locuire încă de acum 40.000 de ani. Cu toate acestea, spun localnicii, s-a perpetuat o tradiţie de a nu deranja „pădurea cea bătrână“, cum subliniază tanti Maria, o săteancă de peste 80 de ani din marginea cătunului Oroftiana, comuna Suharău.

Autorităţile locale s-au gândit să exploateze turistic pădurea Stuhoasa. Doar în anumite zone, mai uşor de pătruns şi mai ales pe marginile acesteia, unde se află şi câteva poteci. „Este păcat ca această pădure să rămână necunoscută. Este bine să-şi păstreze caracterul de pădure virgină, dar până la un punct poate fi vizitată, civilizat, respectând legea. Este şi o oportunitate turistică pentru noi“, spune primarul din Suharău.    

Autorităţile locale spun că pot fi organizate tururi, cu ajutorul unor oameni care să cunoască zona pentru a ghida eventualii turişti, evident cu acordul pădurarilor şi respectând regulile privind aruncarea deşeurilor, păstarea liniştii şi interzicerea focului în pădure. Mai mult decât atât, autorităţile se gândesc inclusiv la un tur off-road cu autoturisme 4X4 în zonele de margine ale pădurii, unde sunt poteci. Citește articolul în întregime pe adevarul.ro.

GALERIE FOTO