Dumitru Ostafie locuieste din 2003 intr-un bordei amenajat la marginea orasului. Originar din Dorohoi, judetul Botosani, barbatul de 62 de ani a plecat de acasa din cauza sotiei care il insela. Nu ii place sa cerseasca si prefera sa munceasca pentru a-si asigura hrana.

Undeva la marginea Focsaniului, vizavi de fabrica de lapte, se afla o cladire cu un singur etaj ridicata de cel putin 15 ani, dar care nu a mai fost finalizata. Curiozitatea gazetareasca ne-a impins sa vedem ce este cu aceasta cladire numai ca odata ajunsi acolo atentia ne-a fost atrasa de un alt aspect. La baza cladirii de circa zece metri inatime exista un bordei “minuscul” pe linga care un om trebaluia de zor. Dumitru Ostafie, de 62 de ani, este din Botosani si locuieste in adapostul improvizat inca din 2003. A plecat de acasa de mai bine de 25 de ani din cauza sotiei sale care “calca strimb”, dupa cum ne-a spus Dumitru. Acesta lucra ca sofer si erau perioade in care venea acasa o data, de doua ori pe saptamina, iar consoarta a inceput sa il “traduca”.

“Am plecat de acasa pentru ca altfel cred ca ii faceam ceva. Am fugit pentru ca nu voiam sa mai stiu nimic de ea. Am venit la un var din Cotesti, unde am lucrat mai mult timp ca tractorist, iar dupa ce am ramas fara munca acolo m-am mutat la Focsani. Stau in aceasta casuta de vreo opt ani“, ne-a spus Dumitru Ostafie, inca afectat de trauma ce l-a bintuit mai bine de doua decenii.

Cu toate ca si-a parasit sotia, inca mai poarta verigheta pe degetul inelar. “Casuta” in care locuieste are ceva mai mult de un metru inaltime, motiv pentru care trebuie sa intre “cocosat”. Nici patul nu este mai mare trebuind sa doarma inghemuit tot timpul. Are in schimb o mica soba in dreptul patului care ii tine de cald si unde isi prepara mincare “dupa gust”. ”

Nu mi-e frig nici macar iarna! Mai mult, dupa ce fac focul, pot sta si in tricou, de asta am si facut-o asa mica, sa se incalzeasca repede. M-as intoarce la mine acasa, dar nu prea am cum. Apartamentul l-am predat la stat cind m-am despartit de nevasta, iar mama are un apartament pentru care am pus si eu bani, dar nu imi pot permite sa ma duc. Mi-au crescut deja cei doi baieti, iar acum sa ma duc si eu pe capul ei? Oricum, Dorohoiul e mic, nu as gasi deloc de munca, nu e ca in Focsani“, mai spune barbatul.

“N-am stat cu mina intinsa la biserica”

In ciuda situatiei sale, Dumitru mai are o bruma de demnitate, chiar mai mult am putea spune. Desi locuieste intr-o incapere care cu foarte mare indulgenta poate fi numita casa barbatul este curat si are un aspect ingrijit. Daca l-ai vedea pe strada nu ai spune ca este un om fara adapost, poate doar sarac. Nici cersitul, practica atit de comuna printre cei fara adapost, nu ii este pe plac.

“Cum sa cersesc? Traiesc eu cum traiesc, dar niciodata nu am stat cu mina intinsa in fata bisericii sa primesc pomana. Chiar si atunci cind, mergind pe drum, mi-a mai dat cite o femeie ceva de mincare nu am refuzat ca mi-a fost rusine, dar am dat pachetelele la cei mai necajiti ca mine. Eu, multumesc lui Dumnezeu, ma descurc. Nu exista zi sa nu am de mincare“, a mai spus Dumitru Ostafie.

 Si chiar se descurca, barbatul aratindu-ne raftul cu conserve, sunca si alte alimente pe care le cistiga muncind pe unde gaseste. Fie stringe si valorifica fier vechi, fie lucreaza ca zilier facind diverse munci prin oras. De adapostul pentru oamenii strazii stie, dar nu il tenteaza foarte tare. Drept este ca nici nu mai are buletin, si oricum, acesta era inregistrat pe ultima sa adresa, centrul fiind destinat doar focsanenilor. Trecerea anilor l-a facut sa se obisnuiasca, sa nu vrea sa mai renunte la “birlogul” sau.

Frecvent le trimite scrisori baietilor sai

Relatia cu cei doi baieti, acum oameni in toata firea, nu este excelenta, avind in vedere ca i-a parasit cind nu trebuia, dar nici nu s-au uitat. Chiar in urma cu doi ani mezinul a venit in oras, l-a luat si au plecat amindoi in Dorohoi. Isi scriu frecvent scrisori si macar la o luna, doua vorbesc la telefon.

“Imi trimit scrisorile la o adresa aici, in Focsani, iar de vorbit la telefon vorbesc la niste baieti care mi-l imprumuta de cind nu mai am eu personal un mobil“, ne-a spus focsaneanul care nu figureaza in nici o evidenta a orasului. Si cu stirile este la curent pentru ca mai citeste din cind in cind un ziar, in timp ce un casetofon cu radio este asezat chiar linga pat. Stie ca tara este intr-o situatie economica nefasta si spune ca in mod sigur nu muncitorii si nici pensionarii nu sint vinovati de acest lucru. “Asa fac astia. Ne iau de fraieri. E ca atunci cind se asfalteaza gropile din oras, doar asa de mintuiala si pe urma se lauda ca au pus asfalt. Asa vor face si cei de la putere, vor incerca sa fraiereasca pe cei creduli“, spune revoltat barbatul.

Dumitru Ostafie s-a inchis in sine, iar vremea cind ar fi putut fi reintegrat in societate a trecut de mult. E limpede ca s-a ratat, ca din diverse motive nu a putut trece peste o drama care l-a adus in situatia de fata, dar ceva tot este de apreciat la acest om. Faptul ca nu vrea mila semenilor si ca munceste pentru piinea ce o pune pe masa cind mai simplu ar fi sa cerseasca reprezinta o lectie data tinerilor cersetori de prin oras care fug de munca precum dracul de tamiie.

Sursa: Ziarul de Vrancea

GALERIE FOTO