„Foarte mult mi-a plăcut să fiu jandarm!” În acest fel și-a început domnul plutonier major(r) Ioan Iftimie din comuna Brăești destăinuirile legate de perioada cât a lucrat ca subofițer al Jandarmeriei Române.

Cei zece ani de misiuni executați după terminarea Școlii de subofițeri jandarmi de la Drăgășani i-au lăsat multe amintiri plăcute, cu excepția anului 1953, când a fost trecut în rezervă pentru motivul că făcea parte dintr-o structură neagreată de regimul comunist de la acea vreme. În acel moment ajunsese șef de post în comuna Luncani din județul Iași, dar a fost nevoit să lase totul în urmă, revenind cu soția și cei doi copii pe care îi avea în  acel moment pe meleagurile natale, în comuna Brăiești din județul Botoșani. Prea rău nu a dus-o el nici de atunci înainte. După ce a lucrat o perioadă în funcțiile de contabil și casier, a devenit președintele cooperativei din localitate, pe care a condus-o până în anul 1983, când a ieșit la pensie.

La terminarea școlii de subofițeri a fost repartizat la Legiunea de Jandarmi Iași, de unde, până la terminarea celui de-al doilea Război Mondial, a fost detașat la o companie sanitară din Cluj, cu care s-a deplasat în spatele frontului, pentru a acorda îngrijiri medicale bolnavilor și răniților.
Cei care se întorceau de pe front treceau obligatoriu prin așa numitul ,,tren baie”, pentru a fi consultați, spălați și deparazitați.

După încheierea războiului, s-a întors la Târgu-Frumos, unde și-a continuat activitatea la postul de jandarmi, ulterior lucrând și la postul din comuna Belcești. Ne-a povestit cu regret că în anii aceia un șef de post era foarte respectat în comuna unde lucra, îl salutau până și copiii. Nu îndrăznea nimeni să îți bage bani în buzunar ca să închizi ochii la încălcările legii.

Și-a adus aminte de un caz cu un bulibașă care a fost omorât de ai lui, pentru că „turnase” faptul că romii își ascundeau aurul de autorități în vârful oiștii de la căruță. Făptuitorul a fost prins și adus la postul de jandarmi. Nu a recunoscut imediat, dar după o zi de stat la „răcoare” a cerut să i se aducă o sticlă de rachiu, spunând că recunoaște tot ce a făcut. A declarat apoi că, după ce a comis crima, a tăiat cadavrul în bucăți și le-a ascuns pe unde a putut, iar capul și mâinile le-a aruncat într-o fântână, unde au fost găsite de jandarmii rurali. Peste o lună și o săptămână împlinește 92 de ani și ar mai dori, după cum ne-a spus, să mai trăiască cel mult 8 ani, să prindă suta.

L-am întrebat dacă nu îi este greu la vârsta pe care o are. Ne-a răspuns că până la 85 de ani nu a avut probleme, dar de atunci simte că îmbătrânește cu adevărat.

Deși merge ajutat de cârjă, mintea îi este lucidă și își amintește toate prin câte a trecut în viață.
De fapt, să vă spun cum am ajuns să discutăm cu el. A văzut la televizor că s-ar fi dat o lege prin care s-ar face o reparație morală față de cadrele militare active, care au fost îndepărtate abuziv din armată sau din comandamentele şi unităţile de grăniceri, iar una din fiicele sale a luat legătura cu noi. Întradevăr, prin legea nr.80 din 17 aprilie 2015, fostelor cadre militare active îndepărtate abuziv din armată sau din comandamentele şi unităţile de grăniceri în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961, li se acordă o indemnizaţie reparatorie lunară egală cu câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, începând cu luna următoare obţinerii calităţii de cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată.
   
Ne-a făcut o mare plăcere să discutăm cu veteranul jandarm. Îi dorim să apuce, așa cum își dorește, suta de ani și să îi urăm atunci, din suflet, „La Mulți Ani!”

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO