Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici, este uşa prin care se intră în Sfânta Biserică. „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19).

Această bucurie au împărtăşit-o şi familia Cotiga Florin şi Viorica, originari din Braşov, împreună cu cei şapte copii ai lor, când au venit la Dorohoi să încreştineze o minune de fetiţă, un îngeraş ce a primit... „Naşterea la o viaţă nouă, duhovnicească, putându-se apoi împărtăşi de toate celelalte Taine Sfinte”.

Dacă altădată iarna îşi arăta toată forţa în luna lui gerar, acum ziua botezului... părea o zi de primăvară timpurie, scăldată în raze călduţe de soare, mângâind frunţile şi mâinile pline de dragoste ce duceau pruncul spre a fi închinat şi îmbăiat în „baia sfântă”. „Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan III, 5).

Apariţia naşilor la Sfânta Biserică - Sfânta Vineri, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, aşa cum ar fi normal pentru noi toţi, i-a făcut pe curioşi să zăbovească şi să arunce priviri admirative. Păreau desprinşi din poveşti cu alaiuri împărăteşti din vremi trecute şi aproape uitate. Dar aceşti romani, buni creştini, plini de evlavie, credinţă adâncă şi curată în suflet au preferat costumele populare, lucrate de mâini sfinte şi pricepute în lungi zile şi nopţi, în locul hainelor strălucitoare de bazar sau Mall... iar chipurile aveau ceva din măreţia îngerilor.

Straiele purtate de cei şapte copii, şase băieţi şi o fetiţă, erau confecţionate în zona Rupea-Bran (Tara Bârsei-Făgăraş), iar a naşilor la fel ca şi a părinţilor micuţei Emilia, Rusu Adrian-Nicolae şi Elena-Loredana, din zona Lăpuşului – Maramureş.

Nu întâmplător totul a fost parcă de poveste... atât părinţii micuţei Emilia, cât şi naşii au avut mentori de seamă, fiind învăţăcei la Minisatul SF. ANDREI, condus de regretatul profesor IOAN SORIN APAN (1957-2012), Liceul Andrei Şaguna Braşov, unde a înfiinţat o „Şcoala de creaţie şi valorificare a tradiţiilor româneşti”.

Este de înţeles că întregul ritual a fost emoţionant şi pur, încărcat de evlavie şi Duh Sfânt. Poate cel mai sugestiv (în afara costumelor originale răspândind miros de busuioc – semn că sunt îmbrăcate mereu la sărbători), lumânarea ce au ţinut-o în mâini naşii ar descrie perfect simplitatea şi sfinţenia evenimentului. Cu o eşarfă tricoloră au fost strânse în mănunchi câteva fire de grâu (semn de bogăţie), flori albe (semn de puritate) şi fire de busuioc (floarea Maicii Domnului).

Bineînţeles că şi fetiţa, botezată Emilia, a primit dar din partea naşilor după încreştinare un minunat strai popular, eu, numai privind fotografiile mi s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de duioşie. Glasul ei îngeresc, făcea din când în când biserica să răsune de scâncete şi gângurit, semn că este vrednică de primirea în rândul creştinilor spre încântarea copiilor, părinţilor şi naşilor la fel de emoţionaţi şi sfioşi, plini de Duhul Sfânt pogorât peste întreaga suflare.

Un botez cum foarte rar vedem în bisericile noastre, indiferent că e la oraş sau la sat, un eveniment pentru care noi, cei ce doar am privit imaginile, ar merita să ne înclinăm cu respect şi să învăţăm... Nu bogăţia ostentativă ne face frumoşi în faţa lui Dumnezeu, ci sufletul smerit şi curat.

Simplitatea şi bunul gust mă fac să cred că neamul nostru românesc mai are resurse, mai poate spera la reînviere atâta timp cât se întâmplă astfel de evenimente de o simplitate dezarmantă, dar pline de Har şi Sfinţenie.

Dorim şi noi din suflet, micuţei Emilia, La mulţi ani!... copilărie fericită şi viaţa în Credinţă şi Iubire de Dumnezeu, iar părinţilor şi naşilor... FELICITĂRI! (pentru Dorohoi News – text: Mariana Adascaliţei / foto: Marius Petrescu)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO