Aurelian Antal: „Toate talentele ştiute sau neştiute sînt însămînţate de Dumnezeu”

Aurelian Antal se autointitulează „conte de Dorohoi”, chiar dacă îşi trage seva din ţinuturile Harghitei. Cu un umor ardelenesc spune că încă din anii ‘80 a simţit că poate călca pămîntul din Dorohoi ca şi cum i-ar aparţine şi că nu ar părăsi pentru nimic acest oraş. Este mai mult decît un artist plastic, iar despre tehnica ANTSOL descoperită în 1973 nu spune decît că este “modul său de a lucra.”

DorohoiNews: Care este prima dvs amintire legată de artă?
Aurelian Antal: Prima amintire este legată de casa natală din Topliţa Română. Ţin şi acum minte că aveam vreo 3 sau 4 ani şi desenam cu degetul în gheaţa de pe fereastră până venea bunica şi îmi dădea peste mână zicîndu-mi că o să îmi îngheţe degetele. Este casa în care m-am născut, veche de aproximativ 160 de ani şi care acum poate fi gasită la Muzeul Etnografic Reghin.
 
DorohoiNews: Consideraţi că este vorba despre talent nativ sau este o pasiune?
Aurelian Antal: Oricine are acel talent. Toate talentele ştiute sau neştiute sînt însămînţate de Dumnezeu, există în fiecare. Viaţa, întîmplarea vine şi îţi dezvoltă gustul pentru ceva anume şi te stabileşti, te maturizezi. Dacă de mic ţi-a plăcut să îţi umpli golul din spaţiul raţiunii, trebuie să îl mobilezi cu anumite cunoaşteri.

DorohoiNews: Credeţi că a fi artist înseamnă a fi un om deosebit?
Aurelian Antal: Artistul ajunge să fie deosebit prin contracararea care vine la societate şi prin înţelepciunea de a trăi în sînul societăţii. Un artist adevărat e un fel de călugăr, dar care trebuie să-şi păstreze calităţile în ceea ce face.

DorohoiNews: Care credeţi că este părerea societăţii despre dvs? Vă interesează cum vă privesc ceilalţi?
Aurelian Antal: Mă interesează societatea pentru că fac partea din ea, sunt un fir de nisip. Pot fi unul de la marginea mării sau un fir de nisip în vîrful muntelui, dar trebuie să ştiu foarte clar unde sunt.  Uneori artistul se revoltă în societate, dar este dreptul lui. Pentru că dacă societatea îl ia la vale, el nu are voie să meargă după ea. Sau poate merge cu societatea ca să-şi poată scoate din social zeama cu care el hrănindu-se să poată produce o imagine plastică. Artistul poate totuşi fugi din societate.

DorohoiNews: În acest moment aveţi un proiect în desfăşurare?
Aurelian Antal: Multe, foarte multe, dar cel mai important proiect este nepoţica mea. Serios vorbind, trăim într-o perioadă foarte gravă. Eu aş putea face lucrări foarte mari, dar nu sînt bani, iar materialele sunt scumpe.

DorohoiNews: Ce paşi credeţi că ar trebui să urmeze un tînăr pentru a deveni un artist adevărat?
Aurelian Antal: În primul rînd, el nu trebuie să facă paşi, paşii trebuie să îi facă societatea. Să devină o societate de sine stătătoare să-i dea omului posibilitatea să trăiască modest. Societatea actuală nu permite aşa ceva, ci doar îl aleargă pe sclav avînd ca ţintă existenţa zilei de mîine. Este vorba de concurenţă, şi este adevărat că naşte calitate, însă nu la noi. Artistului îi trebuie timp. (DorohoiNews.ro, Mădălina O.)


Autor: DorohoiNews.ro