În 1989, toate ţările socialiste au trecut la democraţie paşnic, mai puţin România, unde revoluţia a făcut victime. De ce? Un general specialist în contrainformaţii, pe care o să-l numim fictiv Ioan Gez, ne-a dezvăluit că Ceauşescu fusese convins, în decembrie, să-şi dea demisia şi să fugă în Iran cu 24 de tone de aur. Plecat pe 18, dictatorul a fost păcălit că în ţară lucrurile au reintrat în normal, astfel că două zile mai târziu s-a întors la Bucureşti. Urmarea o ştim cu toţii: dictatorul a fost împuşcat, iar aurul “s-a evaporat”.

Generalul Gez, specialist în contrainformaţii, a condus structuri informative româneşti pe teritoriul unor ţări occidentale înainte de Revoluţie şi a fost ordonator de credite, având drept de semnătură pentru conturile structurilor pe care le conducea. Iată ce ne-a povestit: “Pe 3 decembrie, la Malta, se hotărâse deja soarta României: Ceauşescu trebuia să plece. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1989, de pe Otopeni au decolat două avioane care au făcut două transporturi secrete, unul către Kiev, altul către Teheran. Fiecare aparat avea la bord câte 12 tone de aur. Primul era destinat ruşilor, ca preţ al libertăţii pentru Ceauşescu. Al doilea trebuia să fie luat câteva zile mai târziu de la Teheran de familia dictatorului, care urma să plece spre Chile, ţară în care să se stabilească. Ruşii voiau o revoluţie de catifea şi în România, fără vărsare de sânge. Astfel, după negocieri cu URSS, pe 17 decembrie, Ceauşescu a declarat că demisionează. Pe 18 a ajuns în capitala Iranului, Teheran, într-o vizită de prietenie”.

Generalul Gez susţine că la şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie, în timp ce Timişoara era în plin război civil, Ceauşescu a demisionat, la ora 17.45.

“În mod straniu, fila care consemna acel moment a dispărut din stenogramă şi a fost refăcută, din memorie, pe 4 ianuarie 1990, de cea care consemnase datele, Maria Ionescu.

În această variantă, Ceauşescu apare cu următoarea declaraţie: “Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci, alegeţi-vă alt secretar general! Pe 18 decembrie, a apărut un articol în Scânteia Tineretului, care dădea semnalul trupelor Securităţii să declanşeze lovitura de stat, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe 20 decembrie, Ceauşescu s-a întors la Bucureşti, convins de anumite structuri, care îl voiau neapărat mort, că totul este sub control în ţară. A urmat ceea ce se ştie, execuţia cuplului dictatorial şi transformarea României în ceea ce vedem cu toţii. De-spre aurul din Teheran nu se mai ştie nimic. Avionul care a făcut transportul în Iran s-a întors gol în data de 4 ianuarie 1990”, ne-a spus generalul Gez.

Isărescu infirmă varianta
Într-un interviu acordat revistei Capital, în februarie 2011, sub titlul “Cât aur ne-a lăsat Ceauşescu şi cât avem acum”, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, a menţionat: “Se spunea că atunci când a plecat în Iran, Nicolae Ceauşescu ar fi luat mai multe cutii cu aur. Dar cineva ne-a povestit cum a văzut «X-ulescu» cum s-au aruncat cutiile şi atunci am pus o întrebare foarte simplă: «Cum? Un lingou de aur se ridică foarte greu, că are 12 kg, dar o cutie din aceea? Trebuie să fii halterofil ca să o ridici»”.

16 decembrie 1989: «Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara»
În seara de 16 decembrie 1989, a izbucnit în Timişoara o revoltă populară care s-a propagat, pe 21 şi 22 decembrie, în Bucureşti, ducând la căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist. Sursa: libertatea.ro

GALERIE FOTO