Dacă v-ați întrebat vreodată de unde provine numele județului în care locuiți, aflați răspunsul în lista de mai jos.

Alba – provine de la numele orașului Alba Iulia. Mai precis, de la culoarea albă a zidurilor din piatră ale cetății medievale;

Arad – se crede că provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curtea Regelui Ștefan I al Ungariei, care, în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă;

Argeș – provine de la denumirea râului Argeș care, pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, „strălucitor”);

Bacău – există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, strugurelui, care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit „bacă” sau chiar zeul Bachus;

Bihor – unii spun că ar proveni din sârbescul „vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății „Biharea” (din bi – doi și harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni;

Bistrița-Năsăud – probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă – apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf – Satul nucilor);

Botoșani – Numele este legat de evenimentele din anul 1439 când „au venit tatarii şi au prădat şi arsu târgul Botoşanii“. Potrivit cercetătorilor, denumirea se trage de la un boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri. De altfel, cea mai veche pecete cunoscuta pâna acum, a Botoşaniului care avea drept marca un păun cu coada răsfirată, poartă inscripţia "Pecetea târgului Botaş";

Brașov – de la numele râului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă (denumire peceneagă: bara šu – apă cenușie);

Brăila – de la indo-europeanul „bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut „Piscul Brăilei”);

București – de la stâna ciobanului Bucur care, dorind să se apare de otomani, și-a clădit o cetate și o biserică)

Buzău – cel mai probabil de la cuvântul autohton „buză”;

Caraș-Severin – de la râul Caraș (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă);

Călărași – din cuvântul călăraș – corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească;

Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniștii germani (Klausenburg);

Constanța – de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare);

Covasna – din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă);

Dâmbovița – posibil după râul Dâmbovița (de la cuvântul dâmb);

Dolj - de la cuvântul slav “dolu” (vale);

Galați – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția;

Giurgiu – de la orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre, numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orașului lor natal;

Gorj - de la cuvântul slav “gora” (munte) și râul Jiu (“Jiul de munte”);

Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice);

Hunedoara - de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára – cetate (cetatea lui Hunyad);

Ialomița - după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” – pustiu);

Iași - posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”);

Ilfov - denumire de origine slavonă;

Maramureș - probabil compus din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) și Mureș:

Mehedinți - din maghiară (méhed – prisacă, stupină; vechea stemă a județului avea reprezentate mai multe albine);

Mureș - după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris;

Neamț - după orașul Piatra Neamț (“neamț” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificație în zonă);

Olt - după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus;

Prahova - după râul Prahova, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă);

Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea;

Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure);

Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium);

Suceava – probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc;

Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”);

Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani;

Tulcea - denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare);

Vaslui - nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescu “uj” (râu, apă curgătoare);

Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă);

Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche însemna “occidental”. Sursa: webcultura.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO