Programul Naţional de Dezvoltare Rurală trebuie agreat de Comisia Europeană, fiind documentul programatic în baza căruia autorităţile de la Bruxelles alocă fonduri pentru agricultura României. În mod normal, PNDR ar fi trebuit finalizat până la 1 ianuarie 2014, dată de la care a început aplicarea noului buget al Uniunii Europene. Chiar şi fostul comisar pentru Agricultură Dacian Cioloş a atras atenţia, în 2013, că elaborarea PNDR pentru România este în întârziere.

 

Treaba a mers prost chiar de la început: consorţiul care a câştigat licitaţia pentru elaborarea PNDR şi-a început activitatea, oficial, la jumătatea lunii august 2013, cu doar patru luni înainte de termenul limită de depunere impus de CE. Culmea este că, prin caietul de sarcini, câştigătorul licitaţiei avea la dispoziție 18 luni pentru finalizarea proiectului, Ministerul Agriculturii dând dovadă ori de inconştienţă, ori a vrut să ascundă sub preş propria incompetenţă.

 

Mai mulţi actori importanţi din domeniu au criticat rezultatul licitaţiei, pentru că o firmă străină a ajuns să decidă ce este bine pentru agricultura României. Pentru “cosmetizarea” problemei, consorţiul a mai avut “agăţate” câteva institute de cercetare din România, chiar şi un sindicat agricol. Totul pentru salvarea aparenţelor. De fapt, la elaborarea PNDR au muncit din greu angajaţi ai Ministerului Agriculturii, chiar dacă s-au plătit bani mulţi unei firme ca să elaboreze documentul. Şi suma nu a fost mică deloc – 16,4 milioane de lei fără TVA, adică peste 3,5 milioane de euro. Aceleaşi voci au susţinut că licitaţia a fost cu dedicaţie, pentru că, prin caietul de sarcini, se impunea ca firma ce se va ocupa de PNDR să aibă experienţă internaţională în domeniu! Nici o firmă din România nu putea să răspundă unei astfel de cerinţe. Dar nici nu s-a scris în caietul de sarcini că cel ce va elabora Programul ar trebui să aibă experienţă în domeniu în România, căci doar despre agricultura României este vorba.

 

Programul elaborat nu a fost unul notabil. Mulţi au contestat rezultatele, considerând PNDR un amalgam de cifre preluate de la Institutul Naţional de Statistică combinate cu texte copy-paste după alte documente mai vechi. Modelul nu ar fi o noutate, fiind “brevetat” chiar de premierul Victor Ponta şi celebrul său doctorat. 

 

După mai multe amânări, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală al României a fost trimis la Comisia Europeană la 1 iulie 2014, o jumătate de an mai târziu faţă de termenul limită. Treaba de mântuială, pentru care Ministerul Agriculturii a avut grijă să dea 3,5 milioane de euro, a fost băgată de seamă la Bruxelles, aşa că proiectul PNDR a fost “decimat” de Comisia Europeană. Cel mai mare reproş se referă la faptul că 97% dintre ferme sunt excluse de la posibilitatea de a accesa fonduri europene. Nici până acum nu s-a întâmplat nimic. 

 

Ca să rezolve într-un fel problema, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că oricare stat care este în această situaţie să poată beneficia de o scrisoare de conformitate atunci când negocierile pentru PNDR sunt finalizate, fără a se mai aştepta semnarea oficială a documentelor. În baza acestui document, pe responsabilitatea Guvernului, pot fi depuse proiecte în cadrul Programului. Numai că România nu a primit nici această scrisoare de conformitate.

 

Tupeul Guvernului Ponta este mare şi a găsit Programului Naţional de Dezvoltare Durabilă şi alte întrebuinţări, în condiţiile în care el nu există. PNDR a ajuns agent electoral, având în vedere că anul 2014 a fost dominat de alegerile prezidenţiale. A fost prezentat peste tot ca o mare realizare, ce va produce o mare bunăstare la sate, mai ales că sunt destinate proiectelor opt miliarde de euro numai din fonduri comunitare, plus bani de la bugetul naţional, în total 9,85 miliarde de euro. S-a mers până acolo încât, fără nici o remuşcare, Ministerul Agriculturii a deschis o sesiune de depunere de proiecte, în primăvara anului trecut, cu mult timp înainte ca PNDR să ajungă la Bruxelles. Oamenii au sperat că vor putea beneficia de ajutorul comunitar, au depus proiecte, dar s-au ales doar cu timp pierdut şi bani daţi, pentru că, cel mai probabil, ei trebuie să refacă dosarele, având în vedere reacţia autorităţilor de la Bruxelles faţă de proiectul PNDR România.

 

Speranţele fermierilor au fost întreţinute tot anul 2014, pentru că era nevoie de voturile acestora la scrutinul prezidenţial din noiembrie. Formal şi informal, oficialii Ministerului Agriculturii au avansat mereu termene de începere a Programului, doar ca să mai potolească spiritele. În aceste condiţii, nemulţumirea agricultorilor este mare.

 

Partidul Naţional Liberal urmăreşte cu îngrijorare modul în care Guvernul Ponta se achită de îndatoririle pe care le are, PNDR fiind documentul esenţial pentru accesarea fondurilor comunitare în agricultură. La baza elaborării Programului de Guvernare al PNL a stat o analiză temeinică a evoluţiei agriculturii şi industriei alimentare şi s-a constatat o lipsă crasă de viziune. PNL a constatat că, pentru buna şi eficienta implementare a PNDR, alături de Programul Operaţional de Pescuit, se impune realizarea unui master plan şi a unui studiu naţional de piaţă. Aceste documente vor sta la baza prioritizării măsurilor finanţate prin cele două programe. 

 

PNL are în vedere şi reorganizarea instituţională a autorităţilor care gestionează fondurile destinate agriculturii şi pisciculturii în România. De la debutul programelor de sprijin în agricultură, în 2001, cu Programul SAPARD, fermierii s-au plâns de birocraţia excesivă care a afectat direct accesul la fondurile comunitare. Prin reorganizare, PNL urmăreşte reducerea birocraţiei, concomitent cu creşterea gradului de absorbţie a fondurilor. PNL vede în PNDR un instrument eficace pentru sprijinirea formelor asociative, astfel încât acestea să aibă un rol activ pe piaţa produselor agroalimentare.

 

Colegiul din judeţul Botoşani pe care îl reprezint este preponderent agricol, astfel că ştiu care sunt realităţile din acest domeniu. Noul PNDR ar trebui să fie suportul pe care să se sprijine producătorii agricoli în dezvoltarea lor, să treacă la un nivel superior, unde producţia de materii prime să nu mai fie scopul activităţii lor, ci procesarea lor. În acest fel, veniturile agricultorilor ar creşte, odată cu bunăstarea lor. Acesta este şi scopul meu, ca deputat de Botoşani.