Mergi la medic pentru un control de rutină și, când colo, te trezești, în cel mai fericit caz, cu avertismente serioase din partea medicului. De fapt, starea sănătății tale ți-ar fi putut da de bănuit că suferi de ceva, dar nimic nu te-ar fi dus cu gândul tocmai la ficat. Așa e acest organ intern: "mut" și "secretos".

Nu dă niciun semn, până când e atât de bolnav, că nici nu se prea mai poate face mare lucru. Iată de ce este imperios necesar să-l mai verifici, din când în când, mai ales dacă te numeri printre persoanele predispuse la afecțiuni hepatice. Un nivel al colesterolului crescut e un semnal de alarmă. Dacă mai ai și kilograme în plus, lucrezi în mediu toxic, consumi alcool, alimente "nesănătoase" sau iei regulat medicamente, anticoncepționale, suplimente alimentare, riscul îmbolnăvirii ficatului e mult mai crescut. La fel se întâmplă și în cazul celor care au avut hepatită, icter sau al bolnavilor de diabet. Prin urmare, un set de analize potrivite, te poate scăpa de griji.

Ce spun analizele de sânge

Atunci când vrei să afli cu exactitate starea ficatului, trimiterea de la medicul de familie va trebui să conțină următoarele analize de sânge: hemograma, electroforeza, colesterolul, trigliceridele, bilirubina, fibrinogenul, protrombina, fosfataza alcalină, AST, ALT, GGT. În cele ce urmează, vom încerca să ne lămurim împreună cum stau lucrurile, "traducând" termenii de specialitate.
1 Hemograma stabilește compoziția sângelui, numărul și tipul celulelor din care este alcătuit. Este un examen de sânge uzual, de rutină, care se face în orice situație.

2 Fosfataza alcalină este o enzimă ale cărei valori normale sunt cuprinse între 25-115 UI. Creșterea valorilor peste limitele normale conduce spre ipoteza unor afecțiuni hepatice severe, dar și a unor boli de rinichi, de oase sau de pancreas.

3 Fibrinogenul și protrombina sunt proteine sintetizate de ficat, cu un rol important în coagularea sângelui. Valorile normale sunt cuprinse între 200 și 400 mg la 100 ml sânge la fibrinogen și 11-13 secunde timp de reacție la protrombină. Scăderea sub limitele normale a fibrinogenului duce la declanșarea hemoragiilor la bolnavii de ficat.

4 Electroforeza este o analiză de sânge specifică afecțiunilor hepatice și înseamnă examinarea proteinelor serice din sânge. Asta înseamnă testarea albuminelor, alfa-1 și alfa-2 globulinelor, beta-globulinelor și gamma-globulinelor. Valorile normale sunt: la albumine 52-65%, la alfa-1 globuline 2-5% , la alfa-2 globuline 6-9%, la beta-globuline 8-11% și la gamma-globuline 14-21%. Când valorile sunt mai mici decât cele normale, se poate suspecta o afecțiune a ficatului.

5 Bilirubina rezultă în urma degradării hemoglobinei din sânge. Este secretată de fiere, de unde și culoarea galbenă care declanșează icterul. Valorile normale sunt cuprinse între 0,2 și 1,5 mg/dlw.
Când valorile sunt mai mari, înseamnă că pacientul fie suferă de hepatită acută sau cronică, de ciroză, de pietre la bilă ori de cancer, fie este
vorba despre un ficat alcoolic.

6 AST și ALT sunt enzime hepatice cu rol în metabolizarea proteinelor și aminoacizilor. Valorile lor normale sunt între 0 și 40 UI. Când sunt depășite aceste valori, înseamnă că celulele hepatice sunt distruse de afecțiuni precum hepatita, ciroza sau chiar cancerul.

7 Colesterolul și trigliceridele pot oferi detalii importante pentru medici. De preferat ar fi ca limita valorilor colesterolului să nu depășească 200 mg/dl. Totuși, când valorile colesterolului sunt foarte mici, trădează posibilitatea instalării insuficienței hepatice. Pe de altă parte, valorile trigliceridelor care depășesc limitele normale, pot indica boli hepatice, dar și pancreatita, diabetul, hipotiroidismul. Valorile normale ale triglice-ridelor sunt cuprinse între 30-135 mg/dl.

8 GGT sau gamma glutamil transferaza este o altă enzimă hepatică, cu valori normale între 10 și 50 UI. Acestea cresc peste limite numai în caz de hepatită, metastaze hepatice, ciroză, alcoolism, traumatism hepatic, pancreatită acută.
Ce e de făcut

La fel ca și în cazul altor organe interne, există mai multe metode de testare a funcțiilor hepatice. În primul rând, analizele de sânge sunt relevante. Însă, ficatul poate fi examinat și prin intermediul ecografiei, prin tomografie și RMN, prin analize virusologice, adică markeri virali, prin fibrotest, actitest sau fibroscan. Când se suspectează o afecțiune serioasă, scoasă la iveală de restul analizelor, medicii recurg la biopsia hepatică, în urma căreia vor putea diagnostica precis stadiul de evoluție a bolii, tipul de celule dintr-o tumoră, încărcarea ficatului cu diferite substanțe, structura exactă a organului intern. Sursa: libertatea.ro

GALERIE FOTO