Ne hrănim cu ele, le găsim în medicamentele cu care ne tratăm sau le avem în jurul nostru, ca ornament, însă nu ştim cât de otrăvitoare pot fi. Vorbim despre anumite plante, fie că este vorba despre legumele din grădini, pomii şi fructele din livezi sau florile din ghivece, care au în componenţa lor substanţe toxice. Sunt adevărate otrăvuri, dacă nu ştim cum să ne ferim de părţile lor nocive.

Costel Vânătorul, cercetător în cadrul Staţiunii de Cercetare Legumicola Buzău, ne-a oferit o listă cu plantele care au şi părţi dăunătoare sănătăţii precum şi cu regulile destinate să protejeze siguranţa noastră alimentară. Acesta spune că au existat cazuri când ignoranţa oamenilor a fost cauza unor incidente grave produse de otrava din legume comune, precum tomatele sau cartofii. Puţini ştiu că banalii cartofi se pot deveni toxici, dacă sunt păstraţi necorespunzător. Trebuie feriţi de lumină, pentru că în caz contrar încep să încolţească şi să îşi schimbe culoarea în verde. În această situaţie, ei produc o substanţă numită solanină, care este toxică. Pentru a evita efectele negative ale acesteia, trebuie înlăturate toate porţiunile înverzite şi încolţite.
„Cartoful foarte bun pentru alimentaţie este cel care nu a fost expus foarte mult la soare. Dacă faceţi experimentul şi încercaţi să puneţi la prăjit un cartof care a stat la soare şi s-a înverzit devine amar. Acela a absorbit foarte multă solanină şi este toxic, periculos pentru sănătate. De aceea, cartofii, peste iarnă, se păstrează în beciuri, pentru a se înălbi, pentru a se elimina din cartof eventualele urme ale acestei substanţe”, spune Costel Vânătoru. De asemenea, tulpina şi frunzele cartofului sunt toxice. Deşi rare, au existat decese cauzate de otrăvirea cu cartofi verzi sau cu ceai din frunze de cartofi. Moartea nu survine brusc ci după o perioadă de slăbiciune şi confuzie, iar apoi se intră în comă.

Roșiile, și planta de tomată are o componentă nocivă, ca în cazul cartofului, ambele fiind din familia solanaceelor. Sunt toxice tulpina şi frunzele, numai pătlăgelele fiind bune de mâncat. ”Foarte mult timp, vreo două sute de ani, în Europa, deşi erau prezente tomatele, acestea nu s-au consumat de teama că aparţin aceleiaşi familii cu mătrăguna, care este o plantă extrem de toxică şi care este din aceeaşi familie cu ardeiul, cartoful, din familia solanacee. Cu adevărat întâlnim solanină pe planta de tomată. De altfel, aţi văzut că atunci când umblăm în cultura de tomată, fie pentru copilit, când mergem la baie să ne spălăm se creează imediat o pastă, o substanţă verde, care reacţionează foarte bine cu săpunul. Este tomatină, pudra care îmbracă planta şi în care se găseşte foarte multă solanină”, spune cercetătorul buzoian. O altă legumă care ne-ar putea pune viaţa în pericol este păstârnacul. Este o legumă foarte bună pentru aroma pe care o dă mâncărurilor, cu conţinut ridicat de calciu, vitamine, săruri minerale. Atenţie, spre deosebire de ţelină, unde şi frunzele sunt comestibile, numai rădăcina de păstârnac este bună pentru consum. ”Frunzele nu sunt bune de consum, ba chiar aş atrage atenţia că sunt periculoase. Au fost cazuri când au fost internări de oameni după ce s-au atins după ploaie de frunzele de păstârnac, cu mâinile neprotejate. Am avut un tânăr care a intrat cu pantaloni scurţi să plivească în cultura de păstârnac şi imediat a fost dus la urgenţe pentru că au apărut umflături cât oul, pline cu apă. Frunzele conţin anumite substanţe iritante foarte periculoase pentru om şi de aceea când plivim păstârnacul, trebuie să fim acoperiţi bine, cu halat, mânecă lungă, pentru ca părţile fine ale pielii să nu atingă aceste frunze”, atrage atenţia Costel Vânătoru, cercetător la Experimentala din Buzău.

Boabele de fasole roşie, dacă sunt consumate în stare crudă, conţin o toxină numită lectină. Chiar şi doar 4-5 boabe din acest tip de fasole pot provoca simptome de greaţă, vărsături şi dureri de stomac. Indicat este ca, înainte să fie fierte, boabele să fie ţinute şi în apă cel puţin cinci ore. Toate persoanele, indiferent de vârstă sunt vulnerabile. Toate tipurile de fasole conţin această substanţă însă în fasolea roşie este cel mai concentrată. Fasolea trebuie gătită întotdeauna înainte de a fi consumată (chiar şi cea verde).

Cireşele sunt fructe extrem de populare, din aceeaşi familie cu prunele, caisele şi piersicile. Specialiştii avertizează însă că toate conţin otravă în frunzele şi sâmburii lor. Sâmburii conţin o substanţă numită amigdalină, ce conţine o moleculă de glucoză şi una de acid cianhidric, cunoscută şi ca vitamina B17, care are proprietati benefice în cantităţi mici. Ingerată însă în doze foarte mari, poate provoca reacţii destul de grave. Decesele provocate de consumul de cirese sunt extrem de rare.

Merele, care sunt probabil cel mai comun şi sănătos fruct local, în sine nu este periculos, ci sâmburii, care conţin acelaşi acid cianhidric. Ne fac rău numai dacă aceşti sâmburi sunt consumaţi în cantitate mare, mestecaţi şi sparţi, altfel cel mai probabil vor trece neafectaţi prin organism.

GALERIE FOTO