Rinită, gripă, guturai... Sunt boli atât de frecvente, încât aproape că nu mai tresărim atunci când auzim de ele. Dar ne schimbăm brusc atitudinea dacă diagnosticul este de „pneumonie".

Faptul că germenul a reuşit să parcurgă distanţa dintre nas şi alveolele pulmonare, trecând prin trahee, bronhii şi bronhiole şi depăşind toate mecanismele de apărare ale organismului (cili, mucus, celule de apărare) înseamnă fie că este vorba de un germen foarte virulent, fie că organismul este prea slăbit pentru a-i face faţă. Este şi motivul pentru care pneumoniile apar la persoanele cu un sistem imunitar sau respirator vulnerabil ori deprimat: nou-născuţi prematuri, copii, vârstnici, bolnavi cronic, fumători înrăiţi. Iar sezonul rece este propice apariţiei acestei boli. În plus, pneumonia poate fi contractată în spital, prin infectarea cu germeni hiperagresivi, care au căpătat rezistenţă la antibiotice.

Ce simptome sunt alarmante

O infecţie respiratorie care durează mai mult de două săptămâni trebuie să ridice suspiciuni de suprainfecţie şi de „coborâre" a procesului inflamator la nivelul plămânilor.

Pneumonia are următoarele simptome: tuse, febră (dar care poate să lipsească, mai ales în pneumonia virală), dureri în piept, slăbiciune şi stare de oboseală, frisoane şi dificultatea de a respira. Altă manifestare specifică este tusea cu expectoraţie sub forma unei spute ruginii, cu firi­şoare de sânge. Unele pneumonii sunt „duse pe picioare" mult timp, fără manifestări zgomotoase.

Pneumonia - Diagnostic și cauze

Medicul sau asistenta încearcă să depisteze pneumonia prin auscultaţia plămânilor cu ajutorul unui stetoscop. Pneumonia se asociază de obicei cu apariţia unor zgomote specifice. Aceste zgomote anormale sunt cauzate de îngustarea căilor respiratorii sau de prezenţa în segmentele pulmonare pline în mod normal cu aer a celulelor inflamatorii şi a lichidului, procesul fiind numit condensare.

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de pneumonie este confirmat în urma efectuării unei radiografii toracice. În cazul majorităţii pneumoniilor bacteriene, ţesutul pulmonar afectat apare pe radiografie ca o regiune densă de culoare albă (deoarece razele X nu traversează zona respectivă la fel de uşor ca zonele adiacente), în comparaţie cu care ţesutul pulmonar din apropiere apare de culoare neagră.

În cazul pneumoniilor virale, se constată prezenţa unor striaţii sau pete albe difuze, intensitatea culorii fiind mai redusă decât cea constatată în pneumoniile bacteriene.
Unele pneumonii pot evolua către formarea unui abces pulmonar, care apare pe radiografie ca un spaţiu plin cu lichid (puroi).

Aşadar, radiografia îl ajută pe medic (însă nu totdeauna) să stabilească ce microorganism cauzează boala.

GALERIE FOTO