Streptococii reprezinta un grup de bacterii gram pozitive care paraziteaza in mod obisnuit omul, fiind clasificati in grupuri A, B, C, E, G. Streptococii din grupul A sunt responsabili de majoritatea infectiilor streptococice umane.

Streptococii din grupul A contin trei populatii de germeni: - cea care infecteaza faringele, dar si pielea si care determina reumatismul articular acut; - tulpini faringiene care determina glomerulonefrita acuta; - tulpini cu tropism pentru piele, dar pot fi izolate si de la nivelul faringelui, care pot determina glomerulonefrita acuta, dar nu si reumatismul articular acut.
 
Cele mai obisnuite infectii cu streptococ grupa A la om se gasesc la nivelul faringelui si al pielii. Cantitativ, infectiile respiratorii superioare includ faringitele, scarlatina si amigdalitele, reprezentand forma cea mai importanta a infectiei cu streptococ grup A. Aceste boli apar mai frecvent la copiii intre 5 si 15 ani. Transmiterea infectiei cu streptococ grup A este rezultatul contactului direct intre persoanele infectate sau purtatorii sanatosi si persoanele respective. Nu exista un rezervor de streptococ extrauman important; totusi, ocazional, infectia poate sa apara si prin intermediul alimentelor, mai precis prin lapte.

Copiii sunt principalii responsabili de raspandirea bolii streptococice, deoarece, la ei, infectia este mai frecventa, iar purtatorii sanatosi din randul lor sunt numerosi. Prezenta unui copil infectat si netratat intr-o familie este urmata de infectie faringiana a unui numar mare de copii si adulti din familia respectiva. Sunt situatii in care infectia se prezinta sub o forma clinica usoara, fara simptome si atunci persoanele respective nu se adreseaza medicului, nu primesc tratament si sunt in totalitate capabile sa raspandeasca streptococul. Factori care pot declansa boala.

Factori epidemiologici, cum sunt climatul, sezonul si zona geografica, sunt importanti in masura in care determina contactul strans intre indivizi. De exemplu, colectivitatile de copii din camine, gradinite, internate, in timpul sezonului rece, realizeaza conditii ideale pentru trecerea rapida a streptococului de la individ la individ, declansand astfel cele mai severe epidemii. Boala streptococica este mult mai severa cand saracia si conditiile proaste de locuit favorizeaza aglomerarea in locuinta. in zonele cu climat temperat si rece, infectiile faringiene cu streptococ variaza in stransa legatura cu sezonul, varful incidentei fiind intre lunile decembrie si mai. Spre deosebire de infectiile streptococice faringiene care apar in sezonul rece, piodermitele streptococice apar mai frecvent vara, fiind favorizate de traumatisme, intepaturi de insecte. Piodermita streptococica apare mai frecvent la sugari si prescolari.

Faringita streptococica are debut brusc, cu hiperemia faringelui, asociata uneori cu dureri abdominale si greata, stare generala rea, greutate la inghitit, cefalee, febra. La copilul de varsta scolara, infectia respiratorie streptococica nu este insotita de tuse. La copii mici, faringitele streptococice au un debut acut si bine definit, sunt insotite de diaree, adesea cu escoriatii in jurul narinelor si tuse. Sunt rar asociate cu febra ridicata si au o evolutie prelungita, de 4-8 saptamani. La aceasta varsta apar frecvent complicatii: otite medii, sinuzite, limfoadenoame cervicale. Tratamentul antimicrobian vizeaza urmatoarele obiective: - controlul prompt al procesului supurativ acut din tractul respirator superior sau din orice alta parte; - prevenirea complicatiilor supurative; - prevenirea complicatiilor nesupurative: reumatismul articular acut si glomerulonefrita acuta; - eliminarea starii de purtator si prevenirea transmiterii streptococului la alte persoane. Pentru prevenirea reumatismului articular acut, tratamentul faringitei streptococice trebuie inceput cat mai repede posibil, dupa precizarea diagnosticului. Nu exista nici o forma de imunizare activa impotriva streptococilor. Depistarea prompta si tratamentul adecvat al infectiilor streptococice, efectuarea de rutina a culturilor faringiene pot reduce epidermele de boli streptococice.

Extragerea amigdalelor este ineficienta, deoarece nu previne infectia cu streptococ. Bolile respiratorii streptococice dobandite dupa amigdalectomie pot fi mai putin severe, dar frecventa complicatiilor nesupurative ramane aceeasi.

GALERIE FOTO