În lume, în jur de 200 de milioane de persoane suferă de boli tiroidiene. Prezente mai ales la femei, disfuncţiile glandei tiroide apar pe fondul unor dezechilibre ale hormonilor tiroidieni, implicaţi în aproape toate procesele din corp. Este bine să ştii de ce analize ai nevoie pentru a depista bolile tiroidiene.

Glanda tiroidă seamănă cu un fluture şi este situată în regiunea anterioară a gâtului. Este formată din doi lobi uniţi printr-o punte numită istm şi are o greutate aproximativă de 20-30 g. În interiorul acestei glande se găseşte o proteină (tiroglobulină), din care sunt sintetizaţi hormonii triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4). Creşterea şi producerea T3 şi a T4 sunt controlate de un alt hormon, TSH, secretat de hipofiză, o glandă situată la nivelul creierului, într-o structură osoasă numită şa turcească. De asemenea, tiroida secretă calcitonina, hormon care ajută la controlul nivelului calciului în sânge.

Teste medicale necesare pentru tiroidă
Apariţia unor simptome sugestive pentru disfuncţiile tiroidiene ar trebui să ne trimită la medic. În alte cazuri, afecţiunile acestei glande sunt descoperite, de pildă, când se caută cauzele infertilităţii.
Uneori, simpla examinare fizică este concludentă pentru prezenţa unor probleme cu tiroida. În cadrul acesteia, medicul palpează zona unde se află glanda, iar pacientului i se cere să înghită, lucru ce ajută la aprecierea consistenţei tiroidei. Adesea, nodulii se pot depista la palpare.

Dozările hormonale
Primele pe lista analizelor se află cele care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni în sânge. Astfel, sunt necesare dozări hormonale pentru TSH, T3, T4, free T3, free T4. Un nivel mare al TSH-ului asociat cu hormonii tiroidieni scăzuţi este sugestiv pentru hipotiroidie, în vreme ce hipertiroidia este pusă în evidenţă de un TSH mic şi valori mari ale hormonilor tiroidieni. Poate fi nevoie şi de testări pentru tiroglobulină, anti- tiroglobulină, anti-TPO.

Ecografia
Această explorare imagistică este adeseori indicată în completarea dozărilor hormonale cu rezultate anormale. Este o procedură neinvazivă, care se poate repeta oricând, mai ales că nu foloseşte radiaţii şi nici substanţe de contrast iodate. Ecografia oferă informaţii despre nodulilor: localizare, dimensiuni, vascularizaţie. De asemenea, diferenţiază un nodul chistic de unul solid şi arată dacă acesta are sau nu microcalcificări. Examinarea durează câteva minute şi nu necesită pregătire prealabilă.

Scintigrafia
Această investigaţie imagistică foloseşte o cantitate mică de iod radioactiv, ceea ce ajută la vizualizarea glandei, prin intermediul unor capturi realizate cu o cameră specială. Astfel, se identifică zonele glandei tiroide unde activitatea este mai intensă, normală sau mai scăzută. Nodulii captanţi („calzi”) de iod nu prezintă risc de malignitate, spre deosebire de cei captanţi („reci”). Scintigrafia este indicată şi în monitorizarea pacienţilor cu cancer tiroidian, care au făcut operaţie. Cu o săptămână (alteori chiar cu o lună) înainte de efectuarea analizei, este nevoie de întreruperea tratatamentului tiroidian, iar cu câteva ore înainte, se administrează iod.

Puncţia
Pentru un diagnostic cât mai exact, se recurge la biopsia tiroidiană cu ac fin, care se realizează cu sau fără anestezie locală. Se recoltează celule din nodulul tiroidian, care va fi analizată apoi de medicul anatomopatolog, rezultatul fiind gata, de obicei, într-o săptămână. Puncţia diferenţiază nodulii benigni de cei maligni.

GALERIE FOTO