În ţara noastră, în jur de 21% dintre femei suferă de osteoporoză. Există câteva măsuri care, luate din timp, pot ajuta la prevenirea bolii, iar în cazul persoanelor diagnosticate cu această afecţiune, reduc riscul de fracturi.

De-a lungul vieţii, sistemul osos trece prin diverse transformări. După vârsta de 35 de ani, începem să pierdem din masa osoasă, iar corpul descompune osul mai repede decât îl poate înlocui. Când echilibrul dintre formarea şi resorbţia osului este perturbat în favoarea celei din urmă, începe să se instaleze osteoporoza. Boală degenerativă, osteoporoza determină scăderea masei osoase printr-un proces numit demineralizare (absorbţia calciului şi fosforului din oase). Odată depistată, boala se tratează medicamentos, terapiile fiind menite a opri degradarea oaselor şi de a stimula structura osoasă.

De ce apare
În menţinerea echilibrului care susţine sistemul osos sunt implicaţi, în mare măsură, hormonii. Astfel se explică de ce boala este mai frecventă la femeile aflate la menopauză, când estrogenul (hormon cu efect protector asupra oaselor) scade simţitor. Osteoporoza îi poate afecta şi pe bărbaţi, una dintre cauze fiind deficitul de testosteron, care apare pe măsura înaintării în vârstă. Pe de altă parte, un nivel prea mare al hormonilor tiroidieni poate duce la apariţia bolii. Alţi factori de risc sunt: vârsta înaintată, istoricul familial (rude de gradul întâi depistate cu osteoporoză), dieta săracă în proteine, vitamine (D) şi minerale (calciu), unele boli (lupus, cancer, afecţiuni renale sau hepatice) şi tratamente (corticosteroizi), consumul în exces de alcool, fumatul şi sedentarismul.

Duce la apariţia fracturilor
Unele manifestări precum durerile de spate sau de gât, scăderea în înălţime şi postura cocoşată pot fi puse pe seama osteoporozei. În alte cazuri însă, boala poate fi asimptomatică, până la apariţia unei fracturi, motiv pentru care mai este numită şi „tăcută“. Este bine de ştiut că fracturile pot apărea şi în cascadă. De asemenea, osteoporoza poate duce şi la anchilozare, afectând semnificativ calitatea vieţii. În cazul persoanelor diagnosticate cu osteoporoză, medicul poate recomanda dispozitive de asistenţă şi indicaţii privind postura corectă.

Măsuri cu efect preventiv
Unele obiceiuri care ţin de stilul de viaţă sunt importante pentru prevenirea osteoporozei. De asemenea, aceste măsuri sunt recomandate şi celor care au boala, ca parte din tratament.

Menţine o dietă echilibrată şi asigură-te că ai un aport suficient de calciu şi de vitamina D. Necesarul de calciu, mineral implicat în formarea şi consolidarea sistemului osos, este de 1.000 mg (între 19 şi 50 de ani) – 1.200 mg (după 51 de ani). Principala sursă de calciu sunt lactatele, cantităţi mai mici din acest mineral fiind prezente în peşte (sardine în conservă), nuci, susan, broccoli, spanac. Deosebit de important este şi aportul de vitamina D, care este sintetizată în urma expunerii la soare (10 minute sunt suficiente) sau se obţine prin alimentaţie (ulei de peşte, gălbenuş, lapte, unt) ori prin administrare de suplimente. Adulţii au nevoie zilnic de 600 UI de vitamina D.

Evită consumul în exces de cafea şi de băuturi carbogazoase, pentru că interferează cu absorbţia calciului.

Renunţă la fumat şi la alcool, întrucât că pot avea efect nefast asupra oaselor (reduc densitatea osoasă, expunând riscului de fracturi).

Activitatea fizică este importantă pentru consolidarea sistemului osos. Este indicată mişcarea zilnică, 30 de minute, activităţi ideale fiind mersul pe jos, înotul, alergările, tenisul şi dansul. În cazul celor deja depistaţi cu osteoporoză, kinetoterapeutul recomandă exerciţii adecvate.

Menţinerea unei greutăţi normale.

Când este necesară măsurarea densităţii osoase
Persoanele cu factori de risc care predispun la osteoporoză trebuie să facă periodic anumite investigaţii medicale. Depistată din timp, boala poate fi controlată mai bine. Femeile cu vârsta peste 50 de ani şi bărbaţii care au peste 65 de ani, cei care au avut fracturi de fragilitate, persoanele care au scăzut cu trei - patru centimetri faţă de înălţimea avută în tinereţe, cei care au urmat tratament cu cortizon peste trei luni ar trebui să îşi evalueze riscul de a face boala. Este recomandată investigaţia numită osteodensitometrie DEXA. Se examinează mai ales coloana vertebrală şi şoldul, care sunt reprezentative pentru întregul schelet. Testul constă în scanarea propriu-zisă a zonei, care durează câteva minute, persoana examinată stând în poziţie culcată. Este o metodă nedureroasă, neivazivă, de maximă acurateţe, presupunând iradiere minimă.

GALERIE FOTO