Nivelul crescut al colesterolului si obezitatea constituie doi dintre cei mai importanti factori de risc pentru un ficat cu depuneri excesive de grasime. Indicatorii importanti in acest caz sunt oboseala excesiva necorelata cu odihna cotidiana, pierderea nejustificata a poftei de mancare si implicit in greutate, precum si durerile abdominale.

Un factor major de risc in cazul steatozei non-alcoolice este si rezistenta la insulina. Aceste semne ale steatozei hepatice sunt insotite de inflamatie, ce semnaleaza momentul in care boala se declanseaza.

Ficatul gras non-aloolic este diagnosticat atunci cand mai mult de 10% din ficat prezinta depuneri adipoase (de grasime, n.r.). Boala poate progresa spre ciroza si chiar spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

Ficatul gras este asociat si cu diabet, hipertensiune, obezitate si trigliceride crescute in sange, un nivel ridicat al colesteroului daunator si un nivel mic al colesterolului benefic. In tratamentul ficatului gras, primul pas spre vindecare este modificarea alimentatiei, astfel incat corpul sa metabolizeze rapid grasimile ingerate.

Tratamentul steatozei hepatice non-alcoolice se bazeaza in principal pe modificarea stilului de viata, alimentatiei nesanatoase, dar si pe vizite la medic pentru efectuarea unor analize de rutina, in special in cazul femeilor, unde sindromul ovarelor polichistice este un factor mare de risc corelat cu steatoza hepatica.

O masura pentru pacientii cu probleme hepatice este mentinerea unei alimentatii bogate in proteine si cu continut scazut de grasimi si glucide, in care consumul de grasimi saturate este inlocuit cu cele nesaturate din peste, ulei de masline, nuci.

De asemenea, este utila includerea in dieta zilnica a fructelor si legumelor cu rol antioxidant precum sfecla rosie, varza de Bruxelles, conopida si ardeii grasi, care ajuta si la secretia bilei.

GALERIE FOTO