Sînt stomatolog de profesie, actualmente pensionar, dar şi un „înrăit” iubitor al sportului în sensul că pe lîngă practicarea în trecut a diferitelor sporturi de performanţă, eram şi un asa zis „activist” în parte extrabugetar al fostului UCFS Regional Suceava (Uniunea pentru Cultură Fizică şi Sport), iar în timpul vacanţelor mele răspundeam şi de activitatea sportivă a meleagurilor natale ale eroinei acestui interviu, adică a fostului raion Darabani şi în speţă şi de comuna Hudeşti…
  
Zilele trecute răsfoind ca de obicei presa, în special cea electronică, navigînd cum s-ar spune de la un „pol” la altul, dau de o ştire, bine înţeles cu multă întîrziere, că marea atletă Doina Melinte a înaugurat în comuna natală, Hudeşti, o sală de sport polivalentă, modernă, avînd o capacitate de 150 de locuri. Ştirea în sine m-a transportat în mod automat cu mulţi ani în urmă, cînd o mare atletă a României contemporane făcea ravagii pe pistele de atletism ale lumii şi aceasta ai fost dumneata stimată doamnă Doina Melinte caruia îi închin acest mic, dar elogios interviu…
  
Mare adunare în care cu mic şi mare, oamenii locului plus zeci de musafiri şi invitaţi au ţinut să ieie parte la această mare sărbătoare a comunei. Sala înaugurată în prezenţa primarului, a prefectului şi ai mai multor parlamentari din judeţ şi bine înţeles spre bucuria celor de faţă, în prezenţa marei glorii a sportului românesc, fiica locului, Doina Melinte, care a şi tăiat panglica de înaugurare.
 
 „Noi sîntem mîndrii că e fiica satului şi că ne-a adus atîtea bucurii după performanţele obtinuţe pe plan naţional, european şi mondial” a precizat primarul, încheiend elogiu adus marei campioane în ropote de aplauze a întregului auditoriu prezent.
  
Cred ca nu am lăsat prea mult timp să treacă şi am căutat într-un fel, pot spune imediat să iau legătura cu această distinsă glorie a noastră, care momentan deţine funcţii destul de înalte în aparatul central de stat, cu rugămintea de a-mi acorda în exclusivitate un interviu pentru cunoscuta şi apreciata Agenţie de Ştiri, „DOROHOI NEWS”, care apare sub auspicele şi direcţia unui adevărat om de presă, domnul Dorin Birta, publicaţie considerată de mine foarte aproape de locul şi oamenii evenimentului consumat…
  
Totusi, înainte de toate mi-aşi permite să amintesc în mare bornele strălucitoare ale excepţionalei ei cariere:   
42 selecţii în echipa naţională   
10 titluri de campionă naţională     
18 recorduri naţionale în sală şi aer liber
4 recorduri mondiale – unul mai este în vigoare din 1990 la proba de 1 milă     
13 recorduri europene – sală   
21 clasări între primele 10 performere mondiale – aer liber   
10 clasări între primele 5 performere mondiale – sală     
Participantă la 4 ediţii ale Jocurilor Olimpice – 1 medalie de aur şi una de argint    
11 participări la Campionatele Europene, 5 medalii de aur, 1 de argint şi 2  de bronz    
2 participări la Jocurile Mondiale Universitare – 1 medalie de aur, 2 de argint şi 1 de bronz    
7 participări la Campionatele Mondiale – 2 medalii de aur şi 1 de bronz  
2 participări la Cupele Mondiale – 2 medalii de bronz   
5 participări la Cupa Europei – 6 medalii de aur şi 1 de argint   
7 participări la Campionatele Balcanice – 8 medalii de aur şi 3 de argint
8 participări la Grand Prix – 31 de locuri întîi, 13 locuri doi şi 8 locuri trei
  
La acest grandios palmers al învitatei mele, ţin să adaug că Doina Melinte a fost declarată: „Cel mai bun sportiv al anului 1990”, este membră al biroului Federaţiei Române de Atletism, maestră a sportului (1978), maestră emerită a sportului (1994) şi antrenoare emerită. Toate la un loc iau adus fostei glorii a atletismului românesc, distincţia; „Ordinul Naţional pentru merit în grad de comandor” (2000). Merită deasemeni de amintit că este „Cetăţean de onoare al municipiului Bacău”, locul de unde îşi începuse marea ei carieră sportivă, şi bine înţeles meritoasa acordare de „Cetăţean de onoare al comunei Hudesti”, locul unde s-a născut.
  
Citind informaţiile de mai sus, corelate cu imaginea care îmi persistă asupra acestei mari sportive, unde titlurile si medaliile se compesează armonios si reciproc, am intuit interviul de faţă.
  
Iosef-Ioju Haimovici: Stimată doamnă, în ce împrejurari aţi început să alergaţi?  
Doina Melinte: In primavară anului 1973, am participat la „Crosul liceului” care s-a desfăsurat în parcul din Bistriţa, unde am reuşit să trec prima linia de sosire. Aici şi acolo a început povestea performanţei mele în atletism. Profesorul care m-a găsit şi m-a îndrumat spre primii paşi se numeşte Ioan Zanca.
  
I.I.H.: Aţi încercat sau chiar aţi practicat şi alte sporturi, şi dacă da, dorim să le cunoastem.  
D.M.: In toamna anului 1972 am ajuns elevă la Liceul Economic Cooperatist din Bistriţa, unde am fost cooptată în echipa de handbal a liceului, participând la diferite competiţii atât pe plan local, cât şi pe plan regional. Paralel cu handbalul practicam şi schiul, învăţând elementele de bază, concurând la campionate judeţene şi unele cupe pe plan local.
  
I.I.H.: Totusi, cum aţi ajuns la atletism? Va întrezărit cineva viitorul la această disciplină sportivă. A fost un impuls sau a venit pe parcurs!?  
D.M.: Primele rezultate cronometrate pe stadion au confirmat spusele unor antrenori de atletism că am talent şi că voi ajunge departe.
Primele curse: 400m-72 secunde, 800m-2 minute si 28 secunde, 1500m – 4 minute şi 36 secunde, au fost timpi de începători, dar cu multă perspectivă de progres.
  
I.I.H.: Obţinînd mereu succese cît mai elocvente, deci urcînd treptele afirmării, vă întreb totuşi cum v-aţi împăcat cu şcoala?  
D.M.: Diriginta mea, Găureanu Ioana ţinea foarte mult la noi, 35 de fete în clasă, dar avea în mod special o afecţiune pentru mine. Ştiind că doresc să dau la facultatea de sport, m-a pus să studiez anatomia pentru admitere şi mă testa periodic (această materie nu era în planul de învăţământ). Eram o clasă numai de fete, bune la învăţătură, ne-am înscris la un concurs naţional, „Cea mai bună clasă” şi ne-am clasat pe locul trei pe ţară.
  
I.I.H.: Si totuşi cînd aţi simţit că Doina Melinte va ajunge departe, aţi avut o atletă sau un atlet model?  
D.M.: Am progresat foarte repede în performanţă, dar nu am avut model, tot timpul am dorit să fiu eu, incomparabila Doina Beşliu. Deja la primele mele concursuri pe plan naţional, 1974-1975, urmărindu-mă specialiştii au făcut afirmaţia că Doina va ajunge o atletă mare în timp.
  
I.I.H.: O întrebare normală pe care o pun mai tuturor sportivilor. Victoria care va mers la „inimă”, şi decepţia care nu se …uită.  
D.M.: Fiecare sportiv îşi doreşte să participe la Jocurile Olimpice, eu am participat la 4 ediţii. Victoria de la Los Angeles, proba de 800m, nu o voi uita niciodată, îmi doream o medalie, dar în final au fost două: aur şi argint, sunt momente unice, de neuitat. In performanţă am avut şi decepţii care m-au marcat în timp, ratând uneori podiumul, greşind tactica, prin negestionare corectă a momentului în cursă. O dezamăgire la Campionatul European de la Roma, 1985, aveam cea mai bună performanţă a anului la proba de 1500m. In finală, am greşit tactic pe ultimii 100m terminând cursa pe locul 4. Bucuria a venit după 2 săptămâni, în urma unui telefon, am primit vestea că adversara mea din Elveţia, a fost descalificată în urma controlului doping. Este o medalie la care ţin foarte mult şi îmi este foarte dragă.
  
I.I.H.: Care este momentul cel mai frumos al carierei dstră impresionante?  
D.M.: In cariera mea sportivă de 21 de ani, am doborât 4 recorduri mondiale, unul este încă în vigoare. Un alt episod important din viaţa mea a fost în iarna anului 1990, concuram la New Jersey, la proba de o milă. In aceeasi cursă am efectuat două recorduri mondiale, unul de o milă şi altul la 1500m. Concursul s-a terminat la 1,30 P.M., moment în care ofiţerii de control doping m-au învitat la staţia de control doping. Eram obosită, epuizată şi fericită. De al doilea record am aflat din ziare a doua zi.
  
I.I.H.: Dar, să fim şi puţin profesionişti. Ce tehnică aţi folosit? Aţi preferat să luaţi de la început conducerea plutonului, sau aţi adoptat aşa zisul sistem de “cărăuşi”. Aici mă refer bine înţeles la proba de 1500m.  
D.M.: Ca sportivă nu mi-a plăcut să iau cursele pe cont propriu. In majoritatea curselor am adoptat aceeaşi tactică: urmăream plutonul şi valorificam atu-urile mele pe ultima parte, prin abordarea finish-ului prelungit sau, uneori, prin ruperi de tempou.
  
I.I.H.: Imi permit stimată doamnă totuşi să vă întreb, pentru că reporterul din mine n-are încotr-o, cum aţi reusit să depăşiţi momentul …retragerii?!  
D.M.: In performanţă tot ce mi-am propus am realizat, simţeam că nu mai am motivaţie pentru a muncii şi a concura. Ultima cursă a fost la New York, în februarie 1993, la Campionatele Naţionale ale Americii, am spus adio performanţei. A fost un moment unic şi nu am regretat.
  
I.I.H.: După retragere v-aţi gîndit şi la calea de urmat? Si dacă da, vă rog.  
D.M.: Am rămas în familia sportului românesc, lucrând în sistem, cu satisfacţia că aşa cum eu am fost sprijinită să fac performanţă şi eu la rândul meu, am ajuns să-i sprijin pe alţi sportivi. 
După retragere, în anul 1994, am devenit mamă. Consider că Daiana Dorina este cea mai strălucitoare medalie a mea.
  
I.I.H.: Şi pentru că totuşi nu vreau să vă răpesc din preţiosul dstră timp, îmi permit să vă întreb: cum vă simţiţi acum cind sînteţi onorată cu individiatul titlu de Cetăţean de Onoare al Locului?  
D.M.: Anii au trecut atât de repede dar performanţele au rămas şi mulţumesc Consiliului local al comunei Hudeşti pentru titlul de “Cetăţean de onoare” al comunei, sunt un produs al locului şi cei sapte ani de acasă nu pot fi uitaţi.  

Doina Melinte face parte din elita atletismului naţional alături de: Iolanda Balaş, Lia Manoliu, Mihaela Peneş, Viorica Viscopoleanu, Argentina Menis, Maricica Puica, Gabriela Szabo, Paula Ivan sau Lidia Simon. Da! Repet, face parte din gloriile de aur al sportului din România. Eu ca om de sport, ca simplu spectator ale acelor vremuri, iar momentan ca reporter, toate la un loc m-au determinat să apelez la amabilitatea acestei mari sportive pentru a-mi acorda interviul ce vi-l prezint stimaţi cititori, iar interlocuitoarei mele pentru afecţiunea arătată mulţumirile mele.

„Cu o viaţă dezordonată nu poţi avea rezultate” (Doina Melinte)

GALERIE FOTO